ICCJ. Decizia nr. 4535/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 4047 din 15 aprilie 2005, reclamantul H.D., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, a solicitat să se dispună anularea hotărârii nr. 249 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea Casei județene de pensii, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în susținerea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea nr. 249 din 18 martie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, este nelegală, întrucât nu i-a fost acordat statutul de refugiat și drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care legea nu condiționează acordarea drepturilor, de acest aspect.
Prin sentința civilă nr. 318 din 16 mai 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de H.D., a dispus anularea hotărârii nr. 249 din 18 martie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și a obligat-o pe pârâtă, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 27 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde, începând cu data de 1 aprilie 2005, drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
în motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi prezentate în continuare.
Din probele existente la dosarul de fond rezultă faptul că reclamantul s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, iar din coroborarea prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, și ale art. 100 C. fam., se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din ordonanță, și copiii minori ai persoanelor refugiate, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu, au afectat, implicit, și pe copiii lor minori. Totodată, curtea de apel a reținut și faptul că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
împotriva sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând, în esență, următoarele:
- reclamantul H.D. s-a născut la data de 27 octombrie 1941, în afara zonei de persecuție etnică, unde părinții săi erau refugiați din anul 1940;
- prin raportare la dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 189/2000, o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată "strămutată" în aceeași localitate;
- este relevantă părerea Ministerului Justiției exprimată în adresa nr. 1516/DS/G din 2 august 2002, în sensul că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate. Aceeași opinie se regăsește și în precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 1026 din 29 martie 2002, care prevăd expres faptul că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.
Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 301-304 C. proc. civ., ale art. 654 C. civ., ale Codului familiei, ale O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, ale Legii nr. 367/2001, ale H.G. nr. 127/2002, precum și pe precizările emise de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și pe precizările Ministerului Justiției nr. 1516/2002.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, prin faptul de a fi avut statut de refugiat în altă localitate.
Din dosar rezultă că părinții reclamantului au fost nevoiți să se refugieze în anul 1940, din localitatea de domiciliu, Borșa, județul Cluj, în localitatea Făinari M-53, iar reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, respectiv la data de 27 octombrie 1941.
în lipsa unei prevederi exprese, se reține că legiuitorul nu a înțeles să acorde părinților, statutul de refugiat, iar copilului născut în perioada refugiului, să-i stabilească un alt tratament. Aceasta, întrucât este evident faptul că și copiii au avut de suportat aceleași consecințe, ca și părinții lor. Astfel, rezultă că instanța de fond, în mod legal și temeinic a admis acțiunea, reținând că privațiunile impuse părinților aflați în refugiu, au afectat, implicit, și pe copiii lor minori care, pe cale de consecință, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă în baza O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
A admite opiniile invocate de recurenta-pârâtă, în sensul că nu beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților, argumentate pe baza unor precizări, în speță ale Ministerului Justiției și ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, ar echivala cu acceptarea instituirii unei excepții de la prevederile unei legi pe calea actelor administrative emise în activitatea de aplicare a reglementării primare, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Totodată, în privința opiniilor susținute prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă nu prezintă nici un fel de argumentație, cu excepția silogismului că "o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată strămutată în aceeași localitate". în această privință, se reține că nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamantul nu era născut la data refugiului și, astfel, nu avea domiciliu de unde să se refugieze, atâta vreme, cât refugierea părinților l-a lipsit de dreptul de a avea un domiciliu legal. în plus, potrivit art. 14 din Decretul nr. 31/1954, domiciliul minorului este la părinții săi, fiind, deci, evident, faptul că dacă domiciliul părinților săi era unul de refugiu și cel al copilului lor este tot unul de refugiu.
Față de cele arătate, soluția Curții de Apel Cluj fiind legală, recursul se privește ca nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4552/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4547/2005. Contencios → |
|---|
