ICCJ. Decizia nr. 4548/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată și înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, revizuienta S.R.Tv. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2253/2005, pronunțată de această instanță, secția de contencios administrativ și fiscal.
Revizuirea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.
în motivarea cererii, revizuienta a susținut că:
- prin respingerea recursului formulat în dosarul nr. 7826/2004, de către revizuientă, în calitate de recurent-intervenient, instanța de recurs "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a omis să se pronunțe asupra unor lucruri care s-au cerut la fond";
- instanța de recurs a menținut hotărârea de modificare a art. 3 din H.G. nr. 978/2003 și a art. 3 din H.G. nr. 977/2003, încălcând, astfel, dispozițiile Legii nr. 533/2003.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, Curtea a respins-o ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea, astfel cum este în prezent reglementată de dispozițiile procedurale, este o cale de atac extraordinară de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri, dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Textul procedural mai sus invocat se referă, așadar, la situațiile în care instanța, soluționând cauza în fond, se pronunță extra petita, minus petita sau omnia petita.
în cauza dedusă judecății, prin decizia civilă nr. 2253/2004, înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul declarat și de revizuientă (în cauză au fost formulate 4 recursuri), care a avut calitatea procesuală de recurent-intervenient, respingându-l ca nefondat.
Soluția pronunțată fiind de respingere, invocarea ca temei de drept al revizuirii a dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., apare ca inadmisibilă, deoarece, așa cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în doctrina de specialitate, de vreme ce instanța s-a pronunțat prin respingerea cererii sau a recursului, nu se poate susține că a dat mai mult, decât s-a cerut sau a dat ceea ce nu s-a cerut.
De altfel, revizuienta, atunci când invocă ca temei art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se referă expres la sentința instanței de fond și la modul în care a fost soluționată cererea de chemare în judecată și nicidecum la decizia dată în recurs și care face obiectul revizuirii.
Cât privește cel de-al doilea motiv de revizuire, respectiv contrarietatea de hotărâri reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta nu a fost motivat nici prin cererea de revizuire și nici nu a fost susținut oral cu ocazia acordării cuvântului în fond.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 326 C. proc. civ., revizuirea a fost respinsă ca inadmisibilă.
în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., revizuienta a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC T.C. SRL, reprezentând onorariu de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4547/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4546/2005. Contencios → |
|---|
