ICCJ. Decizia nr. 4547/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 1 aprilie 2003, reclamanta SC A. SA Vădeni a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 512/2002, prin care s-a aprobat scoaterea din funcțiune și casarea amenajărilor de irigații existente pe terenul în suprafață de 1000 ha situat în județul Brăila, în vederea transmiterii imobilului în proprietatea publică a municipiului Galați și în administrarea Consiliului Local al municipiului Galați, pentru construcții de locuințe și utilități sociale.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara sistemului de irigații și că valoarea acestuia este inclusă în capitalul social al societății, în prezent privatizată, iar prin dezafectarea acestor amenajări s-ar înregistra o pagubă de câteva zeci de miliarde lei.
în cauză au formulat cereri de intervenție în favoarea Guvernului României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, urmare a exercitării procedurii administrative prealabile cu depășirea termenului legal și solicitând și pe fond, respingerea pretențiilor reclamantei.
La data de 26 mai 2003, instanța a admis, în principiu, cererile de intervenție, precum și solicitarea reclamantei SC A. SA Vădeni și a Guvernului României, de introducere în cauză în calitate de pârâți, a Consiliului Local al municipiului Galați și a Consiliului Județean Galați.
Prin sentința nr. 86 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și în favoarea reclamantei, formulată de Asociația S.H. Vădeni, județul Brăila și a dispus anularea art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 512/2002, cu privire la aprobarea scoaterii din funcțiune și casarea amenajărilor de irigații situate pe terenul în suprafață de 1000 ha din județul Brăila, prevăzut la alin. (1) din art. 1 a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin dispozițiile actului administrativ atacat s-a procedat la o altă delimitare în teren a unităților administrativ-teritoriale din județele limitrofe Brăila și Galați, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 215/2001.
Prin prevederile H.G. nr. 512/2002, reclamanta a fost vătămată în dreptul său de a utiliza în continuare sistemul de irigații, creându-se un prejudiciu egal cu valoarea actualizată a amenajărilor pe care le deține în proprietate.
împotriva sentinței au declarat recurs, pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Galați și Consiliul Local al municipiului Galați, precum și intervenienții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticând hotărârea, pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele invocate fiind comune.
Astfel, recurenții au arătat că în mod nejustificat s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care reclamanta a formulat reclamația administrativă peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, recurenții au invocat prevederile art. 10 din Legea nr. 84/1996, a îmbunătățirilor funciare și ale art. 10 din H.G. nr. 786/1997, arătând că din motive economice, sociale și/sau ecologice se poate dispune scoaterea din funcțiune a amenajărilor de îmbunătățiri funciare de utilitate publică.
Recurenții au menționat că la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale Legii nr. 213/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
în Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, este prevăzută la art. 5, ca o condiție a admisibilității acțiunii, efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului administrativ contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării înscrisului, dar nu mai mult de 1 an.
Prin întâmpinare, reclamanta a arătat că într-adevăr nu a depus reclamația administrativă în termen de 30 de zile, însă a respectat termenul de 1 an înăuntrul căruia a sesizat instanța de contencios.
Cât privește termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, de 30 de zile de la comunicare, reclamanta a precizat că acesta este un termen de prescripție (și nu de decădere cum au pretins pârâții și intervenienții), care a fost întrerupt din motive imputabile Consiliului Local al municipiului Galați, care nu a chemat societatea să participe la încheierea protocolului de predare-primire, în termenul prevăzut de art. 6 din H.G. nr. 512/2002.
Curtea nu poate primi o asemenea apărare, susținerea reclamantei privind întreruperea termenului de prescripție de 30 de zile neavând suport probator.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, termenul de 1 an prevăzut pentru sesizarea instanței, este un termen limită de decădere din drept, după parcurgerea fazei administrative prealabile, legiuitorul având, însă, în vedere și necesitatea respectării de către cel ce se consideră vătămat, a termenului de 30 de zile de sesizare a organului emitent al actului.
Acesta este un termen de prescripție care poate fi întrerupt sau suspendat, o asemenea împrejurare nedovedindu-se, însă, în cauză, astfel încât se constată că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile, adresându-se tardiv Guvernului României, de-abia la 1 aprilie 2003, pe când hotărârea contestată a fost publicată în M. Of. la 3.06.2002.
Reclamanta a invocat culpa unității administrativ-teritoriale în faptul că nu a luat măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 6 din H.G. nr. 512/2002, privind predarea-preluarea bunurilor imobile și stabilirea valorii bunurilor scoase din funcțiune și casate.
Din actele dosarului rezultă că sistemul de irigații a fost preluat de Consiliul Local Galați, în baza protocolului din 26 iulie 2002, încheiat cu S.N. î.F. SA, sucursala Brăila, împrejurarea că nu s-a ajuns la un acord privind evaluarea amenajărilor neputând fi considerată caz de întrerupere a termenului de prescripție de 30 de zile pentru depunerea reclamației administrative.
în consecință, Curtea reține că reclamanta s-a adresat organului emitent al actului administrativ contestat, cu depășirea termenului legal de 30 de zile, situație în raport cu care acțiunea de anulare trebuia respinsă ca inadmisibilă.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a admis toate cele 5 recursuri declarate în cauză și a casat sentința, dispunând respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.
Admițând excepția de procedură, Curtea nu a mai analizat celelalte motive de recurs care privesc fondul litigiului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4535/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4548/2005. Contencios → |
|---|
