ICCJ. Decizia nr. 4626/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1426/A/2003, reclamanta C. Oprișor a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 963/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Oprișor.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că au fost trecute în mod abuziv, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 29 din 29 octombrie 1999 al Primăriei Oprișor și Hotărârii Consiliului Local al Primăriei comunei Vlădaia, spații ale C.C. C. Oprișor, și anume: magazinul universal Oprișor, restaurant Oprișor, magazin alimentar Oprișor și magazin sătesc din Scorila, aceste spații aparținând C. Oprișor și recunoscute de Legea nr. 109/1996, privind cooperația de consum.
Prin sentința nr. 1146 din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de C. Oprișor și a anulat parțial H.G. nr. 936/2002, respectiv pozițiile nr. 56, 240, 241, 242 din anexa acesteia.
A respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara magazinelor, iar terenul transmis în folosință pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea O.C.C., își menține acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste, așa cum rezultă din prevederile art. 187 din Legea nr. 109/1996.
împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Guvernul României, care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii reclamației administrative prealabile și a arătat că pozițiile 56, 240, 241, 242 din anexa la H.G. nr. 936/2002, a făcut obiectul unei hotărâri a Consiliului local care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în fața instanțelor de contencios-administrativ.
S-a mai susținut că H.G. nr. 963/2002 are doar efectul de delimitare a proprietății publice, de proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor din județul Mehedinți și că actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al reclamantei, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, aceasta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.
Recursul este nefondat.
Se reține că prin forul județean F. Mehedinți, reclamanta a înaintat ca procedură prealabilă, conform Legii nr. 29/1990, prin adresa nr. 1320 din 18 decembrie 2002, Guvernului României, petiție la faptul că imobilele, proprietatea C.C. din comuna Oprișor și comuna Vlădaia au fost trecute în domeniul public al comunelor respective, prin H.G. nr. 963/2002 poziția 56, 240, 241, 242, adresă ce a fost înregistrată la Registratura Generală a Guvernului, în ziua de 6 ianuarie 2003, fără a primi nici un răspuns din partea guvernului.
înainte de alcătuirea inventarului domeniului public la nivelul comunelor, C. Oprișor, cu adresa nr. 95 din 31 octombrie 1999, s-a adresat celor două Primării, respectiv Primăria comunei Oprișor și Primăria comunei Vlădaia, în sensul atenționării neinventarierii la domeniul public, a clădirilor ce sunt în patrimoniul C. Oprișor.
Cooperativa nu a putut ataca Hotărârea Consiliului Local al celor două comune (Oprișor și Vlădaia), deoarece nu au fost comunicate, despre inventarierea bunurilor la domeniul public luând la cunoștință odată cu publicarea în Monitorul Oficial, a H.G. nr. 963/2002.
Susținerea Guvernului României, că H.G. nr. 936/2002 este doar de delimitare a celor două proprietăți, și anume, cea publică și cea privată și că nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale, este nefondată și nelegală, întrucât se încalcă proprietatea privată cooperatistă, în sensul că aceste imobile ies din patrimoniul cooperativei și apar ca fiind în domeniul public, printr-o inventariere în temeiul Legii nr. 213/1998, lege în care nu se regăsește nici un articol prin care se poate inventaria un bun privat al unei societăți comerciale sau cooperatiste.
La instanța de fond, intimata a depus documentația care atestă proprietatea cooperativei asupra imobilelor în cauză, instanța reținând corect că cooperativa este proprietara magazinelor respective.
Având în vedere considerentele prezentate și faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, motivele de recurs nefiind de natură să ducă la casarea acesteia, recursul declarat a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4630/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4635/2005. Contencios → |
|---|
