ICCJ. Decizia nr. 4632/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la data de 8 octombrie 2003, P.A. a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Inspectoratul Școlar al județului Bacău și Grupul Școlar Economico-Administrativ "Ion Ghica" Bacău, solicitând:
- anularea repartizării computerizate a participanților la concursul național unic de titularizare/suplinire din luna iulie 2003:
- obligarea pârâtului secund să emită dispoziția de numire a sa ca titular, pe postul vacant deținut prin suplinire din anul 1999, la Grupul Școlar Economico-Administrativ "Ion Ghica" din Bacău, pentru care a optat și a fost desemnat;
- obligarea în solidar "a instituțiilor și persoanelor vinovate, la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea acestei acțiuni și a daunelor materiale și morale" cuvenite.
Ulterior, reclamantul și-a restrâns acțiunea, în sensul că a cerut instanței sesizate, să se pronunțe numai asupra primelor două capete de cerere.
Prin sentința civilă nr. 7 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost restrânsă la termenul din 21 decembrie 2004, ca efect al constatării că în cauză operează autoritatea lucrului judecat.
Excepția a fost dedusă din soluția adoptată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 9689/2003, prin sentința civilă nr. 31 din 23 februarie 2004, devenită irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamant, prin decizia Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, nr. 558 din 9 decembrie 2004.
S-a motivat, în esență, că prin hotărârile respective, instanțele de judecată au stabilit că postul didactic pentru care P.A. solicită titularizarea, nu a fost scos la concursul național. Că, în prezentul litigiu, obiectul cererii rămâne același, adică titularizarea pe post a reclamantului la actualul Colegiu Economico-Administrativ și de Servicii "Ion Ghica" din Bacău.
De asemenea, părțile litigante, sunt identice, având aceeași calitate procesuală, iar prin acțiune, se cere obligarea lor în solidar la plata unor daune și cheltuieli de judecată.
în fine, a fost reținută identitatea de cauză juridică din cele două litigii de contencios administrativ, precum și incidența dispozițiilor art. 163 C. proc. civ.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul P.A.
Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a soluționat acțiunea pe baza unei excepții de procedură, deoarece nu este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză prevăzută de norma juridică mai sus enunțată. Că în realitate, obiectul acțiunii de față nu este absolut identic cu cel al acțiunii soluționate de Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 31/2004 și întemeiată pe dispoziții ale legislației muncii.
Pe de altă parte, curtea de apel a confundat în mod nepermis, dreptul subiectiv, cu dreptul substanțial pe care el și-a fundamentat pretențiile în cele două litigii și nu a dat curs solicitării sale de conexare a dosarelor existente.
Criticile nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și aceeași parte, înaintea mai multor instanțe.
în conformitate cu dispoziția conținută în alineatul următor al aceluiași articol, excepția se va putea ridica de părți sau de judecător, în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.
Aplicațiunea normelor legale precitate a fost corect făcută în cauză de către curtea de apel, deoarece, în adevăr, o acțiune cu obiect identic a fost formulată anterior de reclamant împotriva pârâților Inspectoratul Școlar al județului Bacău și a Colegiului Economico-Administrativ și de Servicii "Ion Ghica" Bacău, în cadrul dosarului nr. 9689/2003 al Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 31 din 23 februarie 2004, instanța respectivă a respins acțiunea, ca neîntemeiată, motivând, între altele, că postul didactic pentru care se cere titularizarea, nu a fost scos la concurs.
Hotărârea a fost confirmată de instanța superioară în grad, adică Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin respingerea recursului declarat de P.A. (decizia nr. 558 din 9 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4543/2004).
Așa cum judicios s-a reținut prin sentință, cauza juridică în cel de-al doilea litigiu este identică cu cea din litigiul finalizat prin decizia civilă nr. 558 din 9 decembrie 2004.
în ambele cauze, litigiile au fost calificate ca litigii de contencios administrativ și soluționate prin aplicarea unor dispoziții ale Legii nr. 29/1990, de către instanțe judecătorești competente.
Stabilind, așadar, că în cauza de față operează excepția autorității de lucru judecat, care face de prisos examinarea fondului procesului și respingând noua acțiune, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce a fost menținută prin respingerea recursului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 1201 C. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4629/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4630/2005. Contencios → |
|---|
