ICCJ. Decizia nr. 4666/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 noiembrie 2004, reclamantul G.P. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14640 din 21 octombrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în susținerea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că, împreună cu familia sa, reclamantul s-a refugiat, în toamna anului 1940, urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu, Ciucea, în localitatea Vișag, județul Cluj.
Prin sentința civilă nr. 176 din 23 martie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reținând ca dovedite, susținerile reclamantului, a admis acțiunea acestuia și, anulând hotărârea nr. 14640 din 21 octombrie 2004, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că este netemeinică, față de împrejurarea că refugiul a avut loc anterior datei limită de 9 septembrie 1940, prevăzută de lege.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].
Or, din declarația autentificată a martorului P.V., rezultă că reclamantul și familia sa s-au refugiat, în cursul lunii septembrie a anului 1940, urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea Ciucea, în care își aveau domiciliul, în localitatea Vișag, județul Cluj.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada refugiului reclamantului, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de acesta și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.
Pentru motivele arătate, recursul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4670/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4667/2005. Contencios → |
|---|
