ICCJ. Decizia nr. 4500/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 martie 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta L.F. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 16.046 din 10 februarie 2005, emisă de pârâtă.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși a justificat cu înscrisuri, refugiul împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, din motive etnice, pârâta i-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 264 din 21 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 16.046 din 10 februarie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 3 februarie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că motivul părăsirii domiciliului reclamantei, împreună cu familia sa, a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populația rămasă pe același teritoriu a fost integrată Statului maghiar, motiv pentru care reclamanta poate beneficia de prevederile O.G. nr. 105/1999.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 și 299 C. proc. civ.
în motivare a arătat că nu există nici un document oficial care să probeze calitatea reclamantei, de refugiată din motive etnice, situație care nu rezultă nici din declarațiile autentificate ale martorilor. A mai arătat că prin admiterea acțiunii reclamantei, se poate crea împrejurarea potrivit căreia orice schimbare de domiciliu a oricărei persoane născută până la data de 6 martie 1945, ar putea fi încadrată în categoria beneficiarilor prevăzuți de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile autentificate ale martorilor L.I. și T.V. rezultă că reclamanta, născută la data de 28 noiembrie 1940, în localitatea Bedeciu, județul Cluj, a fost nevoită să se refugieze, în luna februarie 1941, împreună cu părinții săi, din localitatea Bedeciu, în satul Mărcești, comuna Rîșca, urmând ca în luna octombrie 1945 să se reîntoarcă în localitatea de domiciliu.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ menționat anterior.
Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Pentru aceste motive, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4669/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4502/2005. Contencios → |
|---|
