ICCJ. Decizia nr. 4863/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 12 mai 2005, reclamantul N.G. a solicitat anularea dispoziției nr. 01508 din 15 iunie 2003, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române și reintegrarea în funcția deținută anterior, de agent șef adjunct de poliție.
în motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul nu a pretins, primit sau acceptat bunuri sau bani, ci numai a avertizat verbal pe cele două persoane și le-a indicat drumul spre Sibiu.
Prin sentința civilă nr. 42/2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că reclamantul se face vinovat de fapta prevăzută de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, respectiv de comportare necorespunzătoare în serviciu și societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, astfel că măsura de destituire din funcția publică, este temeinică și legală.
împotriva acestei sentinței a declarat recurs în termen, reclamantul.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța a analizat sumar probele avute în vedere de autoritățile care au dispus măsura disciplinară, că s-a acordat o relevanță maximă probei video și audio care conține aspecte trunchiate; că nu s-a avut în vedere că P.N.A., prin rezoluția dată în dosarul nr. 47/2003, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen. și nu a fost audiat martorul ocular.
Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3141C. proc. civ., Curtea reține următoarele.
La data de 15 iunie 2003, reclamantul N.G., agent circulație II la Poliția orașului Balș din cadrul Inspectoratului Poliției Județene Olt a fost destituit din funcția publică avută, pentru comportare necorespunzătoare în serviciu, care aduce atingere onoarei de polițist și prestigiului unității din care face parte.
Măsura a fost aplicată de Inspectoratul General al Poliției Române, prin dispoziția nr. 01508 din 15 iunie 2003.
Potrivit acestei dispoziții, sancțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 55,art. 58 lit. g), art. 59 alin. (1), art. 69 lit. f) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului și Ordinelor nr. 350 din 22 noiembrie 2002 și nr. 375/2002, precum și încheierea dată de Consiliul de disciplină din cadrul Inspectoratului Poliției Județene Olt.
Conform procesului-verbal încheiat la data de 22 mai 2002, de Consiliul de disciplină al Inspectoratului Poliției Județene Olt, s-a reținut că în noaptea de 13 spre 14 mai 2003, orele 3.30, pe drumul național 65, pe raza localității Găneasa, județul Olt, în prezența jandarmului V.A., reclamantul, în calitate de agent de poliție, a oprit autoturismul Dacia, solicitând conducătorului auto, documentele autoturismului, permisul de conducere, precum și bani, pentru a nu-l sancționa.
Această stare de fapt a rezultat din vizionarea casetei video puse la dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române, de redacția cotidianului E.Z., care, în ziua de 22 mai 2003, a publicat în acest cotidian, articolul "Polițiști filmați în timp ce iau șpagă", precum și în urma ascultării reclamantului.
în urma analizării acestei fapte, prin încheierea din aceeași dată, Consiliul a concluzionat că reclamantul se face vinovat pentru comportare necorespunzătoare în serviciu, aducând atingere onoarei de polițist și prestigiului unității din care face parte și a propus destituirea sa din funcția publică avută.
Curtea de apel nu a administrat, însă, probe din care să rezulte fără dubiu, situația de fapt reținută de unități.
Se impunea ca instanța să solicite părților, să depună la dosar, rezoluția motivată a P.N.A., privind neînceperea urmăririi penale față de recurent, pentru infracțiuni prevăzute de art. 254 C. pen. De asemenea, era necesar să fie depusă și dispoziția martorului ocular V.A. sau dacă instanța avea dubii, trebuia să dispună audierea acestuia, de către completul de judecată.
Neprocedând în acest mod, sentința se impune a fi casată, în urma admiterii recursului reclamantului, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, pentru suplimentarea probelor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4858/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4865/2005. Contencios → |
|---|
