ICCJ. Decizia nr. 4888/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2005, reclamantul A.W. a formulat cerere de suspendare a executării ordonanței nr. 258/II.5/2005 din 28 ianuarie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost declarat persoană indezirabilă pe teritoriul României, pentru o perioadă de 10 ani.
în motivarea acțiunii arată că nu se justifică această măsură, mai ales pentru că i s-a comunicat că i-a fost acordat accesul la o nouă procedură de determinare a statutului de refugiat, după efectuarea unei proceduri deosebit de complexe.
Mai arată că nu i s-a comunicat ordonanța și nu cunoaște motivele pentru care a fost declarat indezirabil, iar pentru că dreptul de ședere al străinului încetează de drept la data emiterii ordonanței, exercitarea căii de atac nefiind succesibilă de suspendare a executării acesteia, consideră că îndeplinește condițiile legale pentru solicitarea suspendării executării actului, până la soluționarea cererii de acordare a statutului de refugiat.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 286 din 21 februarie 2005, a admis acțiunea, dispunând suspendarea executării ordonanței de declarare, ca indezirabil, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Instanța reține, în motivarea sentinței, că există un caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare, și anume, existența a două acte contradictorii, respectiv hotărârea nr. 1591/755 din 28 ianuarie 2005 a Oficiului Național pentru Refugiați și ordonanța în discuție.
împotriva sentinței au declarat recurs, Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Autoritatea pentru Străini consideră că reclamantul nu a făcut dovada că i s-ar produce o pagubă iminentă în cazul în care se pune în executare actul contestat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București critică hotărârea, pentru nelegalitate, susținând că reclamantul nu a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 85 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, mai ales că s-a constatat că există indicii temeinice cu privire la faptul că reclamantul desfășoară activități de natură să pericliteze siguranța națională și ordinea publică.
Recursurile se vor admite.
Intimatul-reclamant nu a făcut dovezi din care să rezulte că măsura suspendării executării ordonanței, dispusă de prima instanță, este întemeiată.
Trebuie avut în vedere că împotriva intimatului s-a luat măsura declarării sale, ca indezirabil pe teritoriul României, pentru rațiuni de siguranță națională, pe o perioadă de 10 ani, în temeiul art. 83 din O.U.G. nr. 194/2002.
Art. 85 alin. (2) din ordonanță, prevede posibilitatea pentru instanță, de a dispune suspendarea executării ordonanței, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea de pagube iminente, dar în cauza de față, intimatul-reclamant nu a făcut dovezi în acest sens.
De altfel, din adresa nr. 4221 din 11 martie 2005, a Autorității pentru Străini, rezultă că intimatul a fost scos din Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică, București, în vederea returnării, măsură realizată la data de 11 martie 2005.
Astfel fiind, recursurile au fost admise, a fost casată sentința recurată și a fost respinsă cererea de suspendare a executării ordonanței, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4884/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4887/2005. Contencios → |
|---|
