ICCJ. Decizia nr. 4891/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Tribunalul Caraș Severin, secția civilă, prin sentința nr. 986 din 18 martie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul H.I. împotriva pârâtei Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Caraș Severin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că probele administrate în cauză nu permit stabilirea unei legături de cauzalitate între dispozițiile Ordonanței din 22 octombrie 1981 a Procuraturii Caraș Severin și transferurile ulterioare ale reclamantului, în alte locuri de muncă, finalizate cu desfacerea contractului de muncă; instanța a arătat că, datorită diferenței mari de timp dintre data emiterii Ordonanței din 22 octombrie 1981 și data primului transfer, 29 iunie 1984, nu poate institui nici o prezumție simplă a legăturii de cauzalitate între cele două acte, în cauză nefiind dovedită nici existența unui prejudiciu.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 588 din 18 mai 2005, a respins recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva sentinței civile nr. 986 din 18 martie 2004, a Tribunalului Caraș Severin, hotărârea fiind irevocabilă.
în motivarea deciziei s-a reținut că motivele invocate de recurent nu se regăsesc în situațiile reglementate de dispozițiile art. 1 din Decretul - lege nr. 118/1990, modificat; că din Ordonanța din 22 octombrie 1981, a Procuraturii Județului Caraș Severin rezultă că reclamantul-recurent a fost cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de dreptul comun, și nu pentru motive politice, astfel că ordonanța de scoatere a reclamantului de sub urmărirea penală nu face dovada persecuției la care ar fi fost supus reclamantul și nici a prejudiciilor morale și materiale pe care le-ar fi suferit pentru motive politice.
Și această hotărâre a fost atacată de reclamantul H.I., cu recurs.
Recursul este inadmisibil.
Prin art. VII din Legea nr. 59/1993 a fost modificată Legea nr. 29/1990, în sensul introducerii art. 14 alin. (1), potrivit căruia sentința prin care s-a soluționat acțiunea prevăzută în această lege, poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Așa fiind, constatându-se că în cauză, reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, față de principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de jurisdicție, se reține că al doilea recurs declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate în primul recurs, este inadmisibil și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4892/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4889/2005. Contencios → |
|---|
