ICCJ. Decizia nr. 4894/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2268 din 20 iulie 2004, reclamantul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12495/11897 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1777 din 22 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca nefondată.
în motivarea soluției s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost persecutat din motive etnice.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1257 din 28 februarie 2005, a admis recursul declarat împotriva acestei hotărâri de reclamantul C.A. A casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, reținându-se că, pentru a stabili realitatea situației invocată de reclamant, se impune suplimentarea probelor, prin înscrisuri și declarații de martori, care să certifice calitatea reclamantului, de persoană persecutată etnic, precum și perioada refugiului acestuia.
Judecând în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 927 din 18 mai 2005, a admis acțiunea reclamantului C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 12495/11897 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,art. 1 lit. c), pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să emită pentru acesta o nouă hotărâre, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 ianuarie 2004, în raport cu cererea înregistrată la 8 decembrie 2003 sub nr. 17767.
Motivarea soluției s-a făcut în exclusivitate în baza susținerilor și înscrisurilor depuse de reclamant în primul dosar de fond.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada persecuției sale din motive etnice și nici perioada în care ar fi suferit această persecuție. Recurenta menționează și faptul că, deși înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza, spre rejudecare, Curții de Apel București, apreciind că sunt necesare dovezi suplimentare, instanța de fond ignorând necesitatea și obligativitatea administrării unor probe, dispusă de instanța de recurs.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Art. 315 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
în cauză, se constată încălcarea de către instanța de fond, a obligației legale ce-i revenea, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia nr. 1257 din 28 februarie 2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, privind suplimentarea probelor, cauza fiind soluționată la primul termen de judecată, în exclusivitate în baza susținerilor reclamantului și a înscrisurilor depuse de acesta în primul dosar de fond (Curtea de Apel București, dosar nr. 2268/2004).
Pentru completarea probatoriului în sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei, instanța urmând a pune în discuția părților, administrarea oricăror probe care sunt în măsură să lămurească aspectele deduse judecății, respectiv să certifice calitatea reclamantului, de persoană refugiată, precum și perioada refugiului acestuia.
în consecință, recursul fiind întemeiat în sensul arătat, a fost admis, dispunând casarea hotărârii și trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4897/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4892/2005. Contencios → |
|---|
