ICCJ. Decizia nr. 4896/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 10 mai 2005, SC B.U. SA Ocna Mureș a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1408 din 3 martie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 8288/2004, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii contestate și rejudecarea recursului.
în motivarea contestației arată că decizia este neîntemeiată, deoarece dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, greșeală ce constă în aceea că instanța de recurs a confundat unele elemente importante sau date materiale ale dosarului, care sunt determinante pentru soluționarea cauzei, respectiv nu s-a pronunțat asupra împrejurărilor de fapt și de drept, potrivit prevederilor art. 5 și 6 din H.G. nr. 878/2000.
în drept, contestatoarea invocă prevederile art. 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
Conform prevederilor art. 318 C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Motivul invocat de contestatoare se încadrează în prevederile art. 318 teza I din cod, deoarece se referă la săvârșirea unei greșeli materiale de către instanță, în soluționarea recursului.
Dar, prin greșeli materiale în sensul textului menționat, trebuie înțelese erorile materiale evidente de ordin procedural, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs, ca tardiv sau anularea acestuia, ca netimbrat, nu în ce privește pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care s-a stabilit situația de fapt.
Se reține, însă, că se invocă pretinse erori de fond, nu de ordin procedural, greșeală considerată ca fiind săvârșită de instanța de recurs privind modul în care aceasta a interpretat dispozițiile legale referitoare la anularea majorărilor de întârziere sau necalcularea acestora, față de prevederile art. 5 și 6 din H.G. nr. 878/2000 și referindu-se la fondul cauzei.
Ca atare, văzând și prevederile art. 320 C. proc. civ., a fost respinsă contestația în anulare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4899/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4897/2005. Contencios → |
|---|
