ICCJ. Decizia nr. 4892/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 208 din 11 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.G., formulată în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte și a redus perioada de interdicție a folosirii pașaportului, la un an, începând cu data de 13 septembrie 2004.
în motivare s-a reținut, în esență, că măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului pe o durată de 2 ani, luată de Biroul de Pașapoarte Suceava și menținută de autoritatea publică pârâtă, este excesivă în raport cu gravitatea faptei și consecințele acesteia, reclamantul fiind returnat o singură dată din Belgia, pentru "ședere ilegală".
împotriva sentinței a declarat recurs, Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, susținând că este netemeinică și nelegală, instanța apreciind greșit gravitatea faptei și competențele acesteia.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 84/2003, pentru modificarea și completarea O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, împotriva persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, poate fi luată măsura restrictivă de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului pe o durată cuprinsă între 1 și 5 ani, stabilită proporțional cu gravitatea faptelor comise și consecințele ei.
în cauză, din probele dosarului rezultă că reclamantul-intimat a fost returnat în două rânduri din țările spațiului Schengen, pentru ședere ilegală.
Or, în această situație reducerea duratei de suspendare a folosirii pașaportului la minimul de 1 an prevăzut de lege, este nejustificată, reclamantul-intimat dovedind perseverență în nerespectarea dispozițiilor legale privind condițiile de exercitare a dreptului de liberă circulație.
Pe de altă parte, faptele de genul celor săvârșite de reclamant, se răsfrâng asupra întregii comunități, afectând regimul juridic aplicat cetățenilor români, de către statele aparținând spațiului Schengen.
Așa fiind, recursul se privește ca fondat și ca atare, a fost admis, iar în rejudecare, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4894/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4891/2005. Contencios → |
|---|
