ICCJ. Decizia nr. 4890/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2912 din 10 august 2004, reclamanta S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12855/12309 din 18 iunie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, pentru acordarea drepturilor de refugiat, conform Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 612 din 5 aprilie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.E., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca nefondată.
în motivarea soluției s-a reținut că reclamanta s-a născut într-o localitate aflată pe teritoriul României și nu a depus acte oficiale care să ateste prezența sa pe teritoriul Basarabiei și suportarea unor persecuții etnice ca urmare a evenimentelor istorice din 1940 - 1944.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta S.E., criticând-o pentru nelegalitate, susținând că, deși nu poate să facă dovada refugiului său cu acte oficiale, a dovedit aceasta, prin declarațiile martorilor.
Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, cetățeanul român care în perioada arătată a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Or în cauză, reclamanta de naționalitate română, care s-a născut la data de 20 octombrie 1926, în localitatea Stiubieni, județul Botoșani, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu a făcut dovada prezenței sale pe teritoriul Basarabiei, cu nici un act oficial, nedepunând nici o dovadă că s-a adresat Arhivelor Naționale, pentru a i se elibera documente din care să rezulte că a fost luată spre creștere în Basarabia.
Se reține, de asemenea, că mama reclamantei V.O. a decedat la 19 martie 1936, în localitatea Stiubieni, județul Botoșani, acolo unde s-a născut reclamanta, iar declarația martorilor O.G. și P.D. este contradictorie, în raport cu susținerile reclamantei privind data schimbării domiciliului în Basarabia, declarația fiind, de altfel, întocmită pentru doamna M.L., în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 189/2000.
în consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4889/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4884/2005. Contencios → |
|---|
