ICCJ. Decizia nr. 4883/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 217 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M.T., pentru anularea deciziei nr. 8977/2002, adoptată de Consiliul Uniunii Avocaților din România și a deciziei nr. 1945/2002, adoptată de Comisia Permanentă.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că prin decizia nr. 1345 din 6 august 2002, Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România, luând act de avizul negativ al Baroului Neamț, a respins cererea reclamantei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, Consiliul Uniunii respingând contestația reclamantei, prin decizia nr. 8977 din 14 decembrie 2002.
în considerentele hotărârii, instanța de fond a motivat că reclamanta, îndeplinind condițiile formale ale Legii nr. 51/1995, în conformitate cu art. 32 din Statutul profesiei de avocat, a participat la un test organizat de Baroul Neamț, pentru verificarea cunoștințelor cu privire la exercitarea profesiei de avocat, dar nu a realizat punctajul minim de 70%, astfel că avizul negativ al baroului și deciziile atacate sunt legale și temeinice.
împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta M.T., invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând următoarele critici:
- instanța de fond s-a aflat în eroare, deducând în mod incorect că ea, participând la testul respectiv, ar fi fost de acord să participe la un examen care avea drept barem un procent de 70%;
- Regulamentul pentru desfășurarea examenului de primire în profesie, aprobat prin decizia nr. 8475 din 21 iulie 2001, nu-i este opozabil, cererea sa vizând tocmai intrarea în profesia cu scutire de examen;
- Notarea răspunsurilor pe care le-a dat la testul respectiv, s-a făcut în mod incorect.
în concluzie, reclamanta a cerut admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, anularea actelor administrative atacate și admiterea cererii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, între alții, cel care anterior a îndeplinit funcția de consilier juridic și/sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani, condiție pe care o îndeplinește.
Dar, potrivit prevederilor art. 32 din Statutul profesiei de avocat, accesul în profesie este condiționat de verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care, în cazul recurentei-reclamante a fost organizată de Baroul Neamț, sub forma unui test, la care aceasta a participat și a fost notată cu 58% răspunsuri corecte, sub baremul de 70% stabilit de Consiliul Uniunii Avocaților din România, pentru admiterea în profesie, prin decizia nr. 8475 din 21 iulie 2001.
Prima critică formulată de recurentă este neîntemeiată, instanța de fond reținând în mod corect că aceasta a participat la un test de verificare a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit art. 32 din Statutul profesiei de avocat, și nu la un examen pentru intrarea în avocatură.
Este adevărat că instanța de fond se referă în considerentele soluției, la decizia nr. 8475 din 21 iulie 2001 a Consiliului Uniunii Avocaților din România, dar nu pentru a motiva că recurenta-reclamantă a fost supusă unui examen pentru primirea în profesia de avocat, ci pentru a justifica baremul de 70% preluat de Baroul Neamț și pentru evaluarea rezultatului la testul de verificare a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și lipsa caracterului arbitrar a acestei limite.
Oricum, este necontestat că recurenta-reclamantă a participat la un test de verificare a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar nu la un examen pentru primirea în profesia de avocat, situații de fapt reținute în mod corect de instanța de fond.
în ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante, potrivit căreia ar fi fost notată în mod incorect la testul respectiv, instanța de fond nu se putea substitui în mod legal comisiei de verificare a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel că și această critică este neîntemeiată.
în concluzii, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4881/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4879/2005. Contencios → |
|---|
