ICCJ. Decizia nr. 4895/2005. Contencios

Decizii ICCJ 2005 (Contencios administrativ)

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 708 din 25 februarie 2005, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 14141/720 din 21 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 744 din 20 aprilie 2005, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 14141/720 din 21 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941, începând cu data de 1 octombrie 2004.

în motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a făcut dovada calității sale de refugiat, pentru perioada acordată prin hotărâre, cu declarațiile martorilor G.T. și Ș.E. și cu certificatul din 8 iulie 2004, emis de U.M. 02405 Pitești.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamantul nu a dovedit cu acte oficiale, calitatea de refugiat din cauza persecuțiilor etnice pentru perioada recunoscută prin sentință.

Examinând cauza, în raport cu motivul invocat, precum și potrivit art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Din analiza declarațiilor martorilor G.T. și Ș.E., ca și din certificatul C.T. nr. 3953 din 8 iulie 2004, emis de Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02405 Pitești, rezultă că reclamantul s-a refugiat din Basarabia, în România, în anul 1940, reîntorcându-se în Basarabia, ca elev la Liceul Bogdan P. Hașdeu din Chișinău, fiind îndreptățit pentru recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 22 iunie 1941.

în consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind respins ca nefondat.

← ICCJ. Decizia nr. 4903/2005. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 4904/2005. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4895/2005. Contencios