ICCJ. Decizia nr. 4937/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 182/2005, Curtea de Apel Oradea a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de Guvernul României, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 834/1991 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1147 din 13 iunie 1994, emis de Ministerul Industriilor, excepție cu care a fost sesizată instanța, prin încheierea din 28 februarie 2005, a Judecătoriei Oradea, la cererea făcută de F.I., prin mandatar Ș.I., A.T., P.V., T.F., K.K., M.M., G.A., S.F., L.V., P.I., B.I., G.M., B.D., O.D. și L.T., în contradictoriu cu Consiliul Local Oradea, Guvernul României și Ministerul Economiei și Comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate nu s-a dobândit prin H.G. nr. 834/1991 și nici prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, acest drept dobândindu-se prin lege.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs F.I., prin mandatar Ș.I. și A.T., P.V., T.F., K.K., M.M., G.A., S.F., L.V., P.I., B.I., G.M., B.D., O.D. și L.T.
S-a criticat sentința, pentru faptul că instanța a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 834/1991, fără motive temeinice, întrucât se apreciază că regimul juridic al proprietății se reglementează doar prin legi organice sau ordinare.
De asemenea, se mai motivează recursul făcut de F.I., și pe faptul că instanța de fond greșit a apreciat că dreptul de proprietate a fost dobândit prin Legea nr. 15/1990, întrucât această lege nu reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate, ci crează doar cadrul juridic pentru dobândirea lui.
Recursul declarat de ceilalți recurenți mai sus enumerați critică sentința, pe aceleași considerente, fondându-se pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, și art. 154 din Constituția României.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse.
Examinându-se criticile sub incidența dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. și ale Legii nr. 554/2004, în raport cu actele dosarului, se rețin următoarele:
Sesizată cu excepția de nelegalitate a H.G. nr. 834/1991 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Industriilor, instanța de fond, în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a apreciat față de excepția inadmisibilității acțiunii, că aceasta este nefondată, întrucât Legea contenciosului administrativ prevede cenzurarea legalității unui act administrativ unilateral, fără ca legiuitorul să facă distincție între actele unilaterale cu caracter normativ sau individual.
S-a apreciat corect de către curtea de apel, că însuși art. 23 al Legii nr. 554/2004 prevede obligativitatea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ.
Referitor la legalitatea H.G. nr. 834/1991, este de necontestat că prin această hotărâre de guvern nu se dispune dobândirea unui drept de proprietate, ci doar delimitarea terenurilor necesare folosirii construcțiilor existente deja pe aceste terenuri. în acest sens au fost eliberate certificatele de atestare a dreptului de proprietate, acte care nu constituie dreptul de proprietate, ci doar îl atestă.
Dreptul de proprietate a fost dobândit prin Legea nr. 15/1990, cum corect a reținut prima instanță, care prevede în acest sens în art. 5 și 20.
Astfel, conform acestor texte de lege, bunurile aflate în administrarea directă a unităților economice de stat, care au constituit patrimoniul lor, au devenit proprietatea regiilor autonome și societăților comerciale în care s-au transformat.
H.G. nr. 834/1991 este un act administrativ de autoritate care produce efecte cu caracter general, nu îndreptățește pe nimeni să dobândească dreptul de proprietate, ci doar atestă acest drept, dobândit prin lege.
Față de aceste considerente, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care au fost respinse recursurile declarate de F.I., prin mandatar Ș.I. și de A.T., P.V., T.F., K.K., M.M., G.A., S.F., L.V., P.I., B.I., G.M., B.D., O.D. și L.T., conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4936/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4939/2005. contencios → |
|---|
