ICCJ. Decizia nr. 4938/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Cu cererea înregistrată la 24 aprilie 2003, reclamantul R.A. a solicitat modificarea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1373 din 22 septembrie 1994, eliberat de Ministerul Industriilor, pentru SC I.A. SA Zalău, în sensul de a fi radiată suprafața de 3.440 mp și să fie modificată parțial și documentația de stabilire a suprafeței și de intabulare vizată de O.C.O.T. Sălaj, pentru 3.440 mp.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în suprafața totală de teren pentru care a fost atestat dreptul de proprietate al pârâtei SC I.A. SA Zalău, a fost inclusă nelegal și suprafața de 3.440 mp, care este proprietatea sa, conform titlului de proprietate nr. 41737/20492, emis la 21 mai 1996 de Comisia Județeană Sălaj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului a invocat excepția prematurității acțiunii, susținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1184 din 9 octombrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1373 din 22 septembrie 1994, pentru terenul în suprafață de 3.440 mp, aferent clădirii cantinei, a respins acțiunea față de pârâții O.C.O.T. Sălaj și Comisia Județeană Sălaj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a obligat pârâții SC I.A. SA Zalău și Ministerul Industriei și Resurselor, să plătească reclamantului, cheltuieli de judecată în sumă de 2.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.440 mp, s-a realizat în mod nelegal, cu încălcarea condițiilor stabilite de pct. 9 din Anexa nr. 1 la Criteriile nr. 2665/1992, date în aplicarea H.G. nr. 834/1991. Astfel, s-a avut în vedere că pârâta SC I.A. SA Zalău nu a depus documentația necesară întocmirii certificatului de proprietate, depunând numai documentația pentru intabularea în C.F., cu precizarea că nici aceasta nu cuprinde terenul în suprafață de 3.440 mp.
Acțiunea împotriva Comisiei Județene Sălaj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a O.C.O.T. Sălaj a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Excepția invocată de ministerul pârât a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că procedura prealabilă a fost îndeplinită corespunzător dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, prin reclamația administrativă expediată de reclamant, la data de 22 aprilie 2003.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâții Ministerul Economiei și Comerțului și SC I.A. SA, solicitând casarea hotărârii și pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul Ministerul Economiei și Comerțului a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și a aplicat greșit dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Recurentul a criticat soluția dată excepției de inadmisibilitate a acțiunii, în raport cu nerespectarea procedurii prealabile, arătând că instanța de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinită această procedură, prin petiția formulată de reclamant, la data de 22 aprilie 2003.
în recursul declarat de SC I.A. SA a fost criticată interpretarea dată de instanța de fond, probelor administrate, cu motivarea că a fost considerată hotărâtoare adresa nr. 10496/2003, a Primăriei Zalău, privind neîntocmirea și neavizarea documentației geo-topografice, deși încălcarea condițiilor impuse de art. 9 din Anexa nr. 1 la Criteriile nr. 2665/1992, nu atrage nulitatea actului constatator al proprietății. De asemenea, recurenta a susținut că în hotărârea atacată s-a reținut că nu s-a întocmit procesul-verbal de vecinătate și că sunt incidente dispozițiile art. 35 din Criteriile nr. 2665/1992, fără a se avea în vedere că s-a depus la dosarul cauzei, procesul-verbal de vecinătate și că actul normativ aplicat are numai 31 de articole.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat corect excepția prematurității acțiunii invocată de Ministerul Economiei și Comerțului, pentru lipsa procedurii prealabile, constatând judicios că această condiție de exercitare a acțiunii în justiție pe calea contenciosului administrativ a fost îndeplinită de intimatul-reclamant R.A., în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.
Recursul administrativ prealabil a fost exercitat în cauză prin petiția din data de 22 aprilie 2003, la care ministerul recurent a răspuns cu adresa nr. 191071 din 20 mai 2003, comunicând intimatului-reclamant, că actul contestat a produs efecte juridice și nu poate fi anulat decât pe calea unei acțiuni promovată la instanța de judecată.
Pe baza înscrisurilor doveditoare ale procedurii prealabile și față de soluția dată reclamației administrative, în hotărârea atacată s-a apreciat corect că este nefondată, excepția prematurității acțiunii formulate la 24 aprilie 2003, dat fiind că această excepție a fost invocată la data de 20 august 2003, iar acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 10 iulie 2003, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr. 2353 din 19 iunie 2003, a Judecătoriei Zalău.
în consecință, la data sesizării instanței competente să judece pricina, era realizată procedura prealabilă și se împliniseră termenele reglementate pentru această procedură, în art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, astfel încât soluția de respingere a excepției prematurității acțiunii este legală și temeinică și recursul declarat de Ministerul Economiei și Comerțului urmează să fie respins ca nefondat.
Curtea a constatat că este, de asemenea, nefondat și recursul declarat de pârâta SC I.A. SA.
Concluzia instanței de fond privind vătămarea dreptului de proprietate al intimatului-reclamant, pentru terenul în suprafață de 3.440 mp, prin certificatul de proprietate eliberat recurentei-pârâte, s-a întocmit pe aprecierea și interpretarea corectă a tuturor probelor administrate în cauză și, deci, nu a fost considerată hotărâtoare adresa nr. 10496 din 5 mai 2003 a Primăriei Sălaj, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.
De altfel, recurenta-pârâtă nici nu a contestat conținutul acestui înscris, motivând neîntemeiat că actul său de proprietate nu poate fi anulat pentru încălcarea prevederilor pct. 9 din Anexa nr. 1 la Criteriile nr. 2665/1992, emise în aplicarea H.G. nr. 834/1991, întrucât sancțiunea nulității nu a fost prevăzută expres.
Pentru terenul în suprafață de 3.440 mp, situat în prelungirea terenului în suprafață de 4.980 mp, pe care este construită cantina societății recurente, a fost atestat nelegal dreptul său de proprietate, fără întocmirea documentației prevăzute de H.G. nr. 834/1991 și de Criteriile nr. 2665/1992.
Instanța de fond a constatat corect nelegalitatea acestui act, pentru că, datorită lipsei documentației necesare, a fost eliberat, fără a se verifica dacă erau îndeplinite condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991, pentru atestarea dreptului de proprietate.
în consecință, pentru terenul în suprafață de 3.440 mp, recurenta-pârâtă nu a dovedit existența în patrimoniul său, titlul deținerii, afectațiunea lui pentru realizarea obiectului de activitate prevăzut în actele constitutive ale societății.
Anularea parțială a certificatului de proprietate pentru suprafața de 3.440 a fost determinată tocmai de neîndeplinirea condițiilor prevăzute în H.G. nr. 834/1991, nefiind necesar un alt temei juridic pentru cauza de nulitate reținută de instanță sau prevederea expresă a acestei sancțiuni, cum neîntemeiat a susținut recurenta-pârâtă.
Susținerea aceleiași recurente, privind întocmirea procesului-verbal de vecinătate, se dovedește a fi nefondată.
înscrisul invocat în motivarea acestui motiv de recurs, procesul-verbal încheiat la 5 aprilie 1994, nu a fost semnat de toți vecinii indicați chiar în cuprinsul actului, iar vecinătățile terenului nu corespund vecinătăților constatate în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 458/200, al Judecătoriei Zalău, raport care nu a fost contestat de recurenta-pârâtă.
Critica adusă motivării în drept a hotărârii atacate pe dispozițiile art. 35 din Criteriile nr. 2665/1992, urmează a fi respinsă, întrucât instanța de fond și-a întemeiat corect soluția pe reglementarea cuprinsă în H.G. nr. 834/1991 și prin trimiterea la alte acte administrative normative de rang inferior nu s-a schimbat temeiul juridic și nu s-a aplicat greșit legea incidentă în cauză.
Față de considerentele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea a respins recursurile, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4939/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4931/2005. Contencios → |
|---|
