ICCJ. Decizia nr. 4934/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 4 octombrie 2001, reclamanta SC L.R. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 1336 din 4 septembrie 2001, emisă de pârât și restituirea sumei totale de 11.066.217.746 lei. Totodată, reclamanta a cerut și obligarea pârâtului la plata daunelor pentru soluționarea cu întârziere a contestației, precizate la suma de 329.721.293 lei.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1177 din 4 decembrie 2002, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând legalitatea deciziei nr. 1336 din 4 septembrie 2001, emisă de pârât, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de control nr. 607 din 19 iunie 2000. De asemenea, s-a reținut de instanță că cererea de despăgubiri formulată de reclamantă, este nefondată, întrucât termenele stabilite pentru soluționarea contestațiilor, sunt termene de recomandare pentru a căror nerespectare nu sunt prevăzute sancțiuni.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că în mod greșit instanța nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul E.M., care a stabilit că obligațiile fiscale, totalizând suma de 11.066.217.746 lei, reținute prin actul de control nr. 607/2000, nu sunt datorate bugetului de stat, încât se impunea admiterea acțiunii, inclusiv pentru despăgubirile în sumă de 329.721.293 lei, pretinse pentru soluționarea cu întârziere a contestației de către pârât.
Recursul este întemeiat, numai în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Referitor la impozitul pe venitul persoanelor nerezidente, totalizând suma de 175.072.800 lei și majorările de întârziere aferente, în sumă de 292.757.054 lei, în raport cu dispozițiile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 31/1997 privind regimul investițiilor străine și cu Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată cu Franța, ratificată prin Decretul nr. 240/1974, rezultă că în mod greșit s-au reținut în sarcina reclamantei, prin procesul-verbal de control nr. 607/2000, aceste obligații fiscale, ca fiind datorate bugetului de stat.
Plățile externe efectuate de reclamanta-recurentă către firma L. din Franța, pentru utilizarea manualelor de folosire a cuptoarelor și răcitoarelor, precum și majorările de întârziere aferente, beneficiază de exceptare de la plată în raport cu calitatea de investitor străin a firmei L. România, societate de naționalitate franceză care este deținută și controlată de către L.H. SA, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 31/1997, de către beneficiarul investiției. în raport cu scopul final al utilizării manualelor - oferirea de instrucțiuni de folosire a cuptoarelor și răcitoarelor, rezultă transferul de know-how care este exceptat de la plata taxelor sus-menționate. De altfel, din actele noi depuse în recurs de reclamantă, rezultă că datoriile fiscale au fost achitate potrivit certificatului fiscal, de firma franceză (mamă) în Franța, încât față de prevederile art. 24 alin. (2) lit. b) din Decretul nr. 240/1974, pentru ratificarea Convenției încheiată cu Franța, privind evitarea dublei impuneri și sub acest aspect sumele sus-menționate nu sunt datorate de reclamanta-recurentă, bugetului de stat, impunându-se admiterea recursului.
în privința celorlalte obligații fiscal stabilite în sarcina recurentei, prin procesul-verbal de control nr. 607/2000 și decizia nr. 1336 din 4 septembrie 2001, emisă de intimat, respectiv T.V.A. și majorări de întârziere aferente, precizate în cuantumul și arătate în prezentarea făcută de recurenta-reclamantă în motivele scrise de recurs, reține legalitatea deciziei atacate, pe baza expertizei contabile efectuată de expertul S.M., menținută prin răspunsul la obiecțiunile depuse de recurentă, avută în vedere de instanță ca fiind judicios întocmită pe baza actelor, înlăturându-se concluziile expertizei contabile efectuată de expertul M.E.
Despăgubirile solicitate de reclamantă, în sumă de 329.721.293 lei, pentru soluționarea contestației cu întârziere, cât timp termenele prevăzute în acest scop au caracter de recomandare, neexistând sancțiuni prevăzute pentru nerespectarea lor, în mod legal au fost respinse de instanța de fond, critica adusă sentinței sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Așa fiind, prin admiterea recursului reclamantei a fost modificată sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și anulării actelor de control financiar, numai în partea referitoare la sumele de 175.072.800 lei vechi, reprezentând impozitul pe venitul persoanelor nerezidente și 292.757.054 lei vechi reprezentând majorări de întârziere aferente. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la actele de control financiar atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4931/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4924/2005. Contencios → |
|---|
