ICCJ. Decizia nr. 523/2005. Contencios. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 523/2005
Dosar nr. 3125/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată cu nr. 3225 din 25 iunie 2002, la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul S.P. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea deciziei nr. R/16749 din 22 mai 2002, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, modificat şi completat prin OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada august 1942 - august 1944 a fost deportat în Transnistria - U.R.S.S., fiind supus la munci forţate.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu a depus acte oficiale de la instituţiile abilitate, din care să rezulte perioada de persecuţie etnică.
Prin sentinţa nr. 128 din 9 octombrie 2002, instanţa sesizată a admis acţiunea, a anulat Decizia contestată şi a constatat că reclamantul beneficiază, pentru perioada august 1942 - 23 august 1944, de dispoziţiile Decretului - lege nr. 118/1990, cu modificările şi completările ulterioare .
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar şi cu declaraţiile de martor, că a fost deportat, împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor, în Transnistria, unde a fost supus unor tratamente inumane.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, susţinând că nu s-a făcut dovada perioadei de persecuţie etnică, cu acte oficiale şi că martorii audiaţi nu aveau, la data deportării, capacitatea de discernământ, fiind minori.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 din lege, persoana, cetăţean român, care, în perioada de referinţă, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Astfel, în speţă, reclamantul a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a deportării din motive etnice, dispuse în împrejurările social-istorice de la acea dată, considerent pentru care înlăturarea sa, de la beneficiul acordat de lege, ar fi nelegală.
Aşa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 128 din 9 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 521/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 524/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
