ICCJ. Decizia nr. 4965/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 mai 2003, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 1824 din 2 aprilie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
în motivare, reclamantul a arătat că, în mod greșit, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, cu toate că a făcut dovada că a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 146/F din 1 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 31 martie 1953 - 31 aprilie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să-i plătească reclamantului, cheltuieli de judecată în sumă de 1.000.000.lei.
Recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței a fost admis de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 334 din 29 ianuarie 2004, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceiași instanță, în vederea suplimentării probatoriului.
în fond după casare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 101/F din 19 iulie 2004, a respins acțiunea.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1261 din 28 februarie 2005, a admis recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva acestei din urmă sentințe și a trimis cauza, spre o nouă rejudecare, la aceiași instanță, pentru suplimentarea probatoriului, prin care să se stabilească realitatea situației invocate de reclamant.
Rejudecând pricina în fond după a doua casare, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 62/F din 24 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1824/2003, și în consecință, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 31 martie 1953 - 31 aprilie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
în termen legal, împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate și, în fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susținut, în esență, că în mod eronat, instanța a admis acțiunea, deoarece reclamantul și-a efectuat stagiul militar la unități militare care nu au făcut parte din fosta Direcție Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unitățile care au aparținut Ministerului de Interne - Direcția Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de reclamant.
Criticile sunt neîntemeiate.
Din copia livretului militar prezentat de intimatul-reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că, în perioada 31 martie 1953 - 1 aprilie 1956, acesta a efectuat stagiul militar, ca "mână de lucru", la U.M. 04725 Ploiești, U.M. 03899 și U.M. 4519.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria a II-a, a soldaților neinstruiți.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate.
în caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială, doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, a fost respins recursul pârâtei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4969/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4968/2005. Contencios → |
|---|
