ICCJ. Decizia nr. 4968/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2005, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 156 din 21 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin actul contestat, pârâta i-a respins în mod nelegal cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, cu toate că a dovedit că, împreună cu familia, în anul 1940, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena și că surorilor sale, aflate în aceeași situație, li s-au acordat drepturile respective.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 197 din 6 mai 2005, a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 12 ianuarie 1945 - 6 martie 1945.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu împrejurarea că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părților săi și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulată de F.E.
Recurenta a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.A. și P.E., copia extras de pe cartea de muncă a mamei reclamantei, copiile actelor de stare civilă ale reclamantei.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.
în consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4965/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4979/2005. Contencios → |
|---|
