ICCJ. Decizia nr. 4967/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 4 mai 2005, reclamanta T.D. a chemat în judecată Direcția Generală de Pașapoarte București, solicitând anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului dispusă de Biroul de Pașapoarte Suceava, până la data de 3 ianuarie 2006.
în motivarea acțiunii, reclamanta arată că a lucrat în Israel și a fost returnată din această țară, fără să fi săvârșit vreo faptă antisocială.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 221 din 1 iunie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că motivul returnării l-a constituit șederea nelegală pe teritoriul Italiei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, susținând că măsura este mult prea aspră, având în vedere faptul că a fost la prima abatere și nu a săvârșit fapte de natură să aducă atingere siguranței naționale.
Recursul este nefondat.
Recurentei i-a fost suspendat dreptul de folosire a pașaportului, la data de 3 ianuarie 2005, ca urmare a faptului că a fost returnată din Israel, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară. împotriva acesteia a fost dispusă suspendarea dreptului de folosire a pașaportului pe timp de 1 an, până la 3 ianuarie 2006.
Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) lit. e) ultima teză, întrucât reclamanta a fost returnată în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu Italia.
Judecătorul român nu poate cenzura legea altui stat, atât sub aspectul dreptului la liberă circulație, cât și sub aspectul aplicării efective a măsurilor dispuse.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4964/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4969/2005. Contencios → |
|---|
