ICCJ. Decizia nr. 4964/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2005, reclamanta F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10864 din 3 decembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
în motivare, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins, în mod nelegal, cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, cu toate că a dovedit că, împreună cu familia, după Dictatul de la Viena, s-a refugiat din localitatea Hotar, în localitatea Beiuș - Fâșca, din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 156/CA/2005 - PI din 23 mai 2005, a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu se poate admite existența persecuției etnice a populației române, de către autoritățile românești, atâta timp, cât localitatea Hotar nu a fost cedată Ungariei și că această situație rezultă dintr-o adresă administrată din oficiu dintr-un alt dosar și din adresa și harta emise de Ministerul Apărării Naționale.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta F.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că este îndreptățită la atestarea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ținând cont că prin probele administrate, a dovedit că localitatea sa de domiciliu s-a aflat, în parte, sub ocupație maghiară și că, datorită persecuțiilor exercitate de autoritățile străine, împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze din partea ocupată, pe teritoriul românesc.
Critica este întemeiată.
Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensații, pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în situațiile enumerate în lege.
Nu se justifică excluderea recurentei-reclamante, de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp, cât, prin adresele nr. C/685 din 30 martie 2005 și nr. C/2115 din 7 octombrie 2005, emise de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, actele de stare civilă ale reclamantei și declarațiile autentice ale martorilor S.A. și S.I., aceasta a dovedit că în perioada 15 mai 1942 - 6 martie 1945, a fost refugiată împreună cu părinții, din partea localității de domiciliu, Hotar, aflată sub ocupație hortystă în comuna Vârciorog, satul Fîșca, ceea ce constituie o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea Legii nr. 189/2000.
Având în vedere că instanța fondului a dat o dezlegare incorectă cauzei deduse judecății, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I și ale art. 314 C. proc. civ., Curtea a admis recursul, a modificat sentința atacată și, în fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.M.
Pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 10864/2004, emisă de intimata-pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 mai 1942 - 6 martie 1945.
Având în vedere dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 127/2002 și faptul că recurenta-reclamantă a depus cererea pentru acordarea indemnizațiilor, la data de 9 noiembrie 2004, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a se acorda de la 1 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4980/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4967/2005. Contencios → |
|---|
