ICCJ. Decizia nr. 4971/2005. Contencios
| Comentarii |
|
A.I., C.M., P.M., M.E., M.C., R.C., V.M., D.P., O.M., B.I., M.O., I.M., M.I., D.L., S.E., M.L., I.Mi., M.P., G.V., O.A., G.A., G.L., P.V., M.Co., G.E. și C.G., personal auxiliar în cadrul aceleiași instanțe, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, prin președinte, Tribunalul Suceava, prin președinte și Ministerul Finanțelor Publice solicitând a se dispune:
- obligarea pârâților 1-3 la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2001, 2002, 2003 și 2004, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății;
- obligarea ordonatorului principal de credite și a ultimului pârât să includă în bugetul pe anul 2005, sumele de bani necesare plătite primelor de concediu restante, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin dispozițiile art. 41 din Legea nr. 50/1996, s-a prevăzut pentru magistrați și personalul auxiliar din cadrul organelor ce înfăptuiesc puterea judecătorească, dreptul la o primă care se adaugă indemnizației de concediu, dar care în fapt, nu a fost realizat până în prezent, ca urmare a suspendării dispuse prin O.U.G. nr. 33/2002, prin Legea nr. 744/2001 și a abrogării reglementării, prin O.U.G. nr. 177/2002.
în opinia lor, actele normative care, inițial, au suspendat, iar apoi au abrogat reglementările legale referitoare la prima de concediu, sunt neconstituționale, pentru că aduc atingere însăși existenței dreptului legitim, desființându-l.
Prin sentința civilă nr. 444 din 2 februarie 2002, Tribunalul București, secția VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului Suceava.
Secția civilă a acestei instanțe, prin sentința nr. 164 din 14 martie 2005, s-a dezînvestit, la rândul său, în favoarea Curții de Apel București.
Prin sentința civilă nr. 1020 din 30 mai 2005, Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea instanței de judecată sesizată inițial și constatând existența unui conflict negativ de competență între două instanțe de grade diferite, a înaintat dosarul, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator, conform art. 20 și 21 C. proc. civ.
Se constată că soluția corectă este cea pronunțată de Curtea de Apel București, deoarece obiectul acțiunii reclamanților nu constă în stabilirea unor drepturi salariale, ci în plata de către pârâți a unor drepturi salariale restante, respectiv a primei de concediu aferentă anilor 2001 - 2004, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății.
Prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 nu pot fi aplicabile în speță, deoarece în cazul reclamanților, drepturile salariale pretinse au fost stabilite în temeiul unor acte normative anterioare pe care ordonanța le-a abrogat.
Fiind vorba, așadar, de plata unor sume de bani asimilate drepturilor salariale, acțiunii îi sunt aplicabile normele cuprinse în Codul muncii.
în consecință și ținând seama de prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a litigiului de muncă, în favoarea Tribunalului Suceava, secția litigii de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.
Văzând și dispozițiile art. 22 pct. 5 din același cod.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4979/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4963/2005. Contencios → |
|---|
