ICCJ. Decizia nr. 4980/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 372/A/2000 la 10 aprilie 2000, la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC D. SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea pct. 3 al deciziei nr. 439 din 22 martie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor și actul de control nr. 78 din 23 iulie 1998, întocmit de D.G.F.S. Dolj, exonerând-o de plata sumei de 2.405.473 lei.
în motivarea acțiunii se precizează că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa, cu titlu de obligație către bugetul de stat, suma de 2.405.473 lei, întrucât la data controlului, societatea achitase T.V.A.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând anularea în întregime a procesului-verbal nr. 78 din 23 iulie 1998, încheiat de D.G.F.S. Dolj, constatându-se nelegalitatea celor reținute de organul de control în privința impozitului pe profit, a majorărilor de întârziere la acesta, precum și la plata unei sume egale cu impozitul sustras, și, de asemenea, nelegalitatea reținerii unui T.V.A. suplimentar ce ar trebui plătit de societate.
S-au administrat probatorii, și în urma analizării acestora, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 439 din 22 martie 2000, emisă de Ministerul Finanțelor, cât și actul de control nr. 78 din 23 iulie 1998, încheiat de D.G.F.S. Dolj, exonerând pe reclamantă de răspundere.
Instanța reține că prin procesul-verbal de control nr. 78 din 32 iulie 1998, s-a dispus virarea la bugetul de stat, de către societate, a sumei de 86.237.384 lei, compusă din 52.839.759 lei, reprezentând diferențe de impozit pe profit, pentru perioada februarie 1996 - iunie 1996, 23.303.332 lei majorări de întârziere pentru neplata la termen a diferenței de impozit pe profit, 7.388.829 lei diferență T.V.A. pe perioada 1996 - 30 iunie 1998 și 2.405.473 lei majorări de întârziere aferente T.V.A.
Prin decizia nr. 459 din 22 martie 2000, Ministerul Finanțelor a desființat capitolele privind impozitul pe profit și majorările de întârziere aferente, urmând a se proceda la recalcularea obligațiilor fiscale privind acest capitol, a admis plângerea pentru suma de 7.388.829 lei T.V.A., iar în ce privește suma de 2.405.473 lei majorări de întârziere aferente T.V.A. și amenda contravențională de 300.000 lei, plângerea a fost respinsă.
A reținut instanța de fond că raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit că la 20 mai 1998, T.V.A. calculată pentru veniturile din chirii era achitată, fiind scadentă la 25 iunie 1998, așa încât nu se mai datorau majorările de 2.405.473 lei.
Amenda contravențională aplicată pentru nejustificarea unor avansuri acordate pentru plata unor lucrări sau aprovizionare cu mărfuri, apare ca fiind o dublă sancțiune, atâta timp, cât societatea a fost obligată la plata unor majorări de întârziere.
Veniturile din chirii, în sumă de 35.550.605 lei, s-au înregistrat în evidențele contabile, corect, pe bază de facturi și au fost avute în vedere la determinarea profitului impozabil.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că în mod eronat instanța de fond a anulat atât decizia Ministerului de Finanțe, cât și procesul-verbal de control, fără să țină cont de faptul că pentru capitolul privind impozitul pe profit s-a desființat procesul-verbal de control și s-a dispus recalcularea obligațiilor fiscale.
Cu privire la suma de 2.405.475 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A., s-a reținut în mod greșit că nu este datorată, aceste majorări fiind calculate pentru T.V.A. - ul suplimentar de 7.388.829 lei, aferent veniturilor din chirii realizate în sumă de 35.550.605 lei și care trebuiau facturate în perioada august 1996 - 30 iunie 1998.
Amenda contravențională a fost aplicată în mod legal și ea nu reprezintă o dublă sancționare pentru că este total diferită față de majorările de întârziere.
Recursul este întemeiat.
Soluționând pe fond plângerea societății reclamante, Ministerul Finanțelor, prin decizia nr. 459 din 22 martie 2000, a menținut procesul-verbal de control, numai pentru capetele de cerere privind majorările de întârziere aferente T.V.A. în sumă de 2.405.473 lei și amenda contravențională în sumă de 300.000 lei, sancțiune aplicată conform art. 17 lit. c) din Legea nr. 87/1994, pentru combaterea evaziunii fiscale.
Ca atare, numai aceste aspecte trebuiau analizate de instanța de fond, în funcție de probele administrate în cauză.
Capitolele privind impozitul pe profit și majorările de întârziere aferente din dispoziția nr. 12 din 17 februarie 1999, care menține măsurile dispuse prin procesul-verbal nr. 78 din 23 iulie 1998, întocmit de organele de control ale D.G.F.S. Dolj, au fost desființate prin decizia Ministerului Finanțelor, atacată în instanță, urmând să se procedeze la recalcularea obligațiilor fiscale privind impozitul pe profit și a majorărilor de întârziere aferente, deci sub acest aspect nu ne aflăm în situația unor obligații financiare precis stabilite de organul de control, pentru a putea fi contestate în instanțe.
T.V.A. calculată suplimentar, în sumă de 7.388.829 lei, la veniturile din chirii în sumă de 35.550.605 lei ce trebuiau facturate în perioada august 1996 - 30 iunie 1998, a fost achitată cu întârziere la data de 13 iulie 1998, ulterior îndeplinirii obligației de facturare a chiriei, obligație ce a fost îndeplinită în timpul controlului, la 20 mai 1998, așa încât în mod corect organele fiscale au calculat majorări de întârziere aferente de 2.405.473 lei, ele fiind datorate statului de către societatea intimată.
Art. 34 din O.G. nr. 3/1992 privind T.V.A., republicată, precizează că "Pentru neplata integrală sau a unei diferențe din T.V.A., în termenul stabilit, cota majorărilor de întârziere aplicată este cea prevăzută în legislația referitoare la calculul și plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor și taxelor".
Cea de a doua critică referitoare la exonerarea intimatei de plata amenzii de 300.000 lei, este, de asemenea, întemeiată.
Concluzia instanței de fond, că nu se pot aplica două sancțiuni, majorări de întârziere și amenda contravențională, este eronată, cele două sancțiuni fiind total diferite, majorările de întârziere reprezentând sancțiune fiscală, pentru plata cu întârziere a impozitului și taxelor, iar amenda contravențională fiind o sancțiune contravențională aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 87/1997.
Pentru considerentele de mai sus, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea legii, a fost admis recursul, a fost casată sentința și pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamantei SC D. SA Craiova.
Văzând și prevederile art. 312 și 314 C. proc. civ.,
| ← ICCJ. Decizia nr. 4981/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4964/2005. Contencios → |
|---|
