ICCJ. Decizia nr. 4957/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2004, reclamanții D.D., N.A., C.I., I.V., T.P., S.V., procurori din Parchetul Militar București, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la restituirea parțială a sumelor de bani reținute cu titlu de impozit pe perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincțiile intitulate "Meritul Judiciar".
S-a arătat că potrivit art. 107 din Legea nr. 92/1992 s-au instituit distincțiile Ordinul și Medalia "Meritul Judiciar", iar potrivit art. 109, magistrații în activitate, astfel decorați, beneficiază de reducerea impozitului pe venit în diferite procente, în cotele expres și diferențiat prevăzute în același act normativ.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 963 din 4 martie 2005, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, apreciind că natura cauzei este de contencios fiscal, întrucât s-a solicitat restituirea unor sume de bani reprezentând impozit pe venit.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1171 din 16 iunie 2005, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal și constatând apariția conflictului negativ de competență, a înaintat cauza, înaltei Curți de casație și Justiție, pentru rezolvarea acestuia potrivit art. 22 C. proc. civ.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin. (1) C. muncii, coroborate cu dispozițiile art. 70 din Legea nr. 168/1999, întrucât reclamanții contestă modul în care pârâții au aplicat actele normative în baza cărora s-au redus cotele procentuale a impozitului pe venit, nefiind vorba de modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, astfel că potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului.
Examinând și soluționând conflictul negativ de competență survenit între cele două instanțe, în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ., înalta Curte a stabilit competența materială de soluționare a cauzei de față, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerațiuni.
Acțiunea formulată de reclamanți nu este de natură fiscală, în condițiile în care nu se contestă în cauză un act, o decizie sau o dispoziție de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală și nici potrivit legii contenciosului administrativ.
Totodată, în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, întrucât reclamanții nu contestă prin acțiunea lor, "stabilirea" drepturilor salariale, în înțelesul și sensul normei legale citate, ci faptul că impozitul ce le-a fost reținut, nu a fost calculat corect, potrivit legii.
De altfel, este de remarcat că parte din sumele de bani a căror restituire se solicită, privesc o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 177/2002.
Așa fiind, se reține că în mod just, curtea de apel a apreciat că în lipsa unor prevederi din legi speciale, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă.
în acest sens, Codul muncii - Legea nr. 53/2003, prevede în art. 295 alin. (2), că dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun, și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
în consecință, competența de soluționare a litigiului de față revine Tribunalului București, secția a VIII-a, instanță căreia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4959/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4960/2005. Contencios → |
|---|
