ICCJ. Decizia nr. 4981/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunile conexe formulate la 6 noiembrie 2001, reclamanții B.V. și S.M. au chemat în judecată Colegiul Medicilor Galați și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România, solicitând anularea deciziilor nr. 1233 și nr. 1234 din 30 noiembrie 2000, emise de primul pârât, precum și decizia nr. 124 din 19 octombrie 2001, emisă de cel de al doilea pârât.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că au fost sancționați disciplinar, cu "avertisment" și respectiv, cu "vot de blam", pentru fapte care nu au nici o legătură cu calitatea de medic.
Prin sentința civilă nr. 213 din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, învestită prin regulator de competență, cu soluționarea cauzei, a respins acțiunea. S-a reținut că reclamanții și-au încălcat obligațiile profesionale, atât cele specifice calității de medic, cât și cele specifice funcției administrative.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, B.V. și S.M., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenții au susținut că instanța și-a întemeiat soluția, exclusiv pe înscrisurile și raporturile pârâților, ceea ce în opinia lor, echivalează cu nemotivare, în sensul dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.; că, în fapt, aceste înscrisuri sunt acte administrative care nu au nici o legătură cu actul medical, iar Colegiul Medicilor Galați, organizație profesională, nu avea competența să le aplice sancțiuni pe baza acestora.
Recursurile nu sunt fondate.
Prin decizia nr. 1233 din 30 noiembrie 2000, Comisia de jurisdicție profesională a Colegiului Medicilor Galați l-a sancționat pe S.M., medic - director al Spitalului Sf. Andrei, cu "vot de blam".
S-a reținut în sarcina sa, încălcarea dispozițiilor art. 17 lit. a), b), c) și d) din Legea nr. 74/1995, privind exercitarea profesiei de medic și a dispozițiilor art. 16 lit. a), b) și c) din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor din România, cu referire expresă la fapta de a fi părăsit sala de operații, în timp ce se efectua o operație de cezariană, lăsând pacienta neobservată și fără a mai putea interveni în calitate de medic anestezist, în momentul în care aceasta a intrat în stop cardio-respirator, după care a decedat.
S-a mai reținut că prin atitudinea manifestată, de sustragere a unor documente esențiale (foaia de observație, foaia de anestezie și protocolul operator, fapt dovedit cu declarațiile asistentei de la sală) și mai ales, prin refuzul de a le prezenta Comisiei de Jurisdicție Profesională și Deontologie Medicală, a îngreunat desfășurarea anchetei în cazul de deces menționat.
Totodată, în sarcina lui S.M. s-a reținut că în calitate de director, a emis o serie de decizii ilegale prin care a provocat prejudicii pe linie profesională, morale și etică, colegilor săi medici și subalternilor, activitatea sa managerială fiind apreciată negativ.
Pentru același gen de abateri, mai puțin participarea în cazul pacientei decedate, a fost sancționat cu avertisment, și directorul adjunct al Spitalului Sf. Andrei, dr. B.V., prin decizia nr. 1234 din 30 noiembrie 2000.
Contestațiile formulate împotriva sancțiunilor aplicate au fost respinse de Comisia Superioară de Disciplină, prin decizia nr. 124 din 19 octombrie 2001.
La rândul său, Curtea de Apel Galați, în raport cu materialul probator administrat, precum și cu dispozițiile Legii nr. 74/1995, privind exercitarea profesiei de medic și ale Regulamentului de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor din România, legal și temeinic a menținut deciziile de sancționare, constatând că această autoritate publică și profesională își exercită atributele în domeniul profesional, de jurisdicție profesională, economic social și în cel administrativ-organizatoric, astfel încât nu poate fi pusă la îndoială competența sa de a analiza și emite decizii de sancționare, atât pentru faptele ce au legătură cu actul medical, cât și pentru cele comise de medici în funcțiile administrative.
Astfel fiind și cum pe fondul pricinii nu s-au administrat dovezi prin care să se constate abaterile reținute în sarcina recurenților-reclamanți, în mod corect s-a apreciat de către instanța fondului, ca justificate și corect proporționate, sancțiunile aplicate.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4980/2005. Contencios → |
|---|
