ICCJ. Decizia nr. 4984/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 435/2004, revizuientul N.V. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1681 din 5 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și a deciziei nr. 4143 din 11 decembrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuientul susținând că judecarea fondului în dosarul nr. 579/200 al Curții de Apel București s-a făcut în lipsa dosarului cu cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare, actele fiind reținute de partea potrivnică, fapt ce făcea inutilă judecarea cauzei în fond.
Susține, astfel, că judecata s-a făcut cu nerespectarea dreptului la apărare.
Intimații Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Poliție a municipiului București și Ministerul Administrației și Internelor au depus întâmpinări la cererea de revizuire, invocând excepția de litispendență față de dosarul cu nr. 435/2003, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, precum și excepția tardivității formulării cererii de revizuire, fiind depășit termenul de o lună, de formulare a cererii, calculat de la data descoperirii înscrisurilor - 31 octombrie 2000.
Intimatul Ministerul Administrației și Internelor a invocat și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, motivele de revizuire neîncadrându-se în cele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Excepția de litispendență a fost admisă prin încheierea de ședință din 19 mai 2004, conform art. 163 alin. (3) C. proc. civ., cele două pricini fiind întrunite la dosarul nr. 435/2004 al Curții de Apel București.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1401 din 2 iunie 2004, prin care a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor și a respins cererea de revizuire formulată de revizuient, ca inadmisibilă.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1737 din 15 septembrie 2004 și sentința civilă nr. 228 din 9 februarie 2005, au fost respinse cererile formulate de petentul-revizuient, în temeiul art. 2811pct. 1 și 2 C. proc. civ., cu privire la îndreptarea, lămurirea și completarea sentinței civile nr. 1401 din 2 iunie 2004 și respectiv, de completare a sentinței civile nr. 1737 din 15 septembrie 2004, ca neîntemeiate.
în pronunțarea sentinței de respingere a cererii de revizuire, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisurile doveditoare în raport cu obiectul acțiunii reclamantului, astfel cum a fost precizat și care a format obiectul dosarului cu nr. 570/2000 al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, au fost depuse la dosarul cauzei, așa după cum s-a menționat și în considerentele sentinței, xerocopii ale acestor documente fiind depuse și în dosarul nr. 694/2001, al Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, relevant fiind faptul că aceste înscrisuri doveditoare nu au fost descoperite după pronunțarea hotărârii, ele fiind, deci, depuse la dosar, în diferitele faze procesuale.
întrucât cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, deci pe cale de excepție, instanța de fond nu a mai analizat și celelalte excepții formulate de părți.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, revizuientul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că:
- i-a fost îngrădit dreptul la apărare, prin nerespectarea unor principii de drept, cel al contradictorialității, al publicității și al egalității părților în fața instanței;
- la dosar nu a fost depus de unitate, dosarul cu cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare, astfel că nu se putea trece la judecarea cauzei în fond.
Prin cererea de recurs, revizuientul reformulează, de fapt, apărările făcute la fond, în legătură cu cele două excepții ridicate la instanțe, și anume, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, cât și cea a inadmisibilității acestei cereri, considerând că în mod eronat instanța a respins cererea, ca inadmisibilă, fără ca această excepție să fie pusă în discuția părților.
Cererea de revizuire nu este tardiv formulată, pentru că actele privind cercetarea prealabilă nu au fost depuse la dosarul cauzei, fiind depuse doar acte întocmite după finalizarea cercetării prealabile a abaterii disciplinare. Celelalte critici din motivele de recurs ale revizuientului, vizează fondul cauzei a cărui revizuire se solicită.
La instanța de recurs, revizuientul a formulat în scris cereri prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în soluționarea cererii de revizuire a unei decizii pronunțate de Curtea Supremă de Justiție, cât și excepția lipsei procedurii de citare a Ministerului de Interne, pentru termenul din 19 mai 2004, aceste cereri fiind, de fapt, o completare a motivelor de recurs.
Cei trei intimați, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Poliție a municipiului București și Inspectoratul General al Poliției Române au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, instanța de fond apreciind corect asupra inadmisibilității cererii de revizuire formulată.
Recursul este nefondat.
Revizuirea unei hotărâri se poate cere, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Din economia textului de lege enunțat, rezultă că pentru a ne încadra în acest text ș, deci, pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: 1) partea interesată să se bazeze pe un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; 2) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, dar să nu fi putut a fi depus la proces, datorită unor împrejurări independente de voința părților.
Or, în speță, așa cum corect a reținut și instanța de fond, dosarul cu documentele care au stat la baza cercetării prealabile, au fost depuse la dosar, în diferite faze procesuale, la Curtea Supremă de Justiție fiind depus în original la data de 26 iunie 2003, de către Ministerul de Interne și păstrat de grefa instanței. Aceleași documente au fost depuse la înalta Curte de Casație și Justiție, la 29 ianuarie 2004, primirea lor fiind certificată prin rezoluția președintelui de secție, aplicată pe adresa nr. 77999 din 28 ianuarie 2004 a Inspectoratului General al Poliției Române, prin care se solicita dosarul Consiliului de judecată, în original sau copii xerox.
De altfel, chiar prin cererea de recurs formulată, revizuientul recunoaște că actele sunt întocmite după finalizarea cercetării prealabile.
în cuprinsul deciziei civile nr. 4143 din 11 decembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție, se menționează în mod clar că în finalul hotărârii Consiliului de judecată, reclamantul-revizuient a consemnat, sub semnătură, faptul că a luat cunoștință de întregul material de cercetare și de conținutul hotărârii și își rezervă dreptul de a formula contestații la organul competent.
Referitor la cele două excepții, a necompetenței materiale a magistraților Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, de a se pronunța asupra capătului de cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 4143 din 11 decembrie 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ și cea a lipsei procedurii de citare a Ministerului de Interne, pentru termenul din data de 19 mai 2004, în dosarul nr. 435/2004, când s-a dispus conexarea cu dosarul nr. 108/2004, trebuie precizat că acestea au fost ridicate și la instanța de fond; instanța care nu s-a mai pronunțat în mod expres asupra lor, față de faptul că a considerat inadmisibilă cererea de revizuire, pentru că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Trecând la analizarea motivelor pentru care a considerat cererea de revizuire, ca inadmisibilă, instanța de fond, în mod implicit s-a considerat competentă a soluționa cauza, solicitându-se în primul rând, revizuirea unei sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel București.
în ce privește excepția lipsei procedurii de citare a Ministerului de Interne, pentru termenul din 19 mai 2004, este de observat că din considerentele sentinței civile nr. 228 din 9 februarie 2005 rezultă că aceasta a fost considerată neîntemeiată, deoarece la dosarul cauzei se afla delegația de reprezentare a intimatului Ministerul de Interne, iar prin încheierea din 12 mai 2004 (dosar nr. 1081/2004), cauza s-a amânat la termenul de 19 mai 2004, când, în prezența tuturor părților, s-a admis excepția de litispendență, pricinile fiind întrunite la dosarul nr. 435/2004.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în speță nefiind îndeplinite vreunul din motivele de modificare ori casare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4983/2005. Contencios → |
|---|
