ICCJ. Decizia nr. 4983/2005. Contencios

Prin acțiunea formulată la data de 16 septembrie 2003, SC T.I. SRL București a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr. 1345 din 2 septembrie 2003, prin care s-a dispus încetarea autorizației de comisionar în vamă nr. 68 din 18 februarie 2002, pentru Biroul Vamal Târguri și Expoziții.

în motivarea cererii, reclamanta a învederat că măsura dispusă este neîntemeiată, întrucât societatea îndeplinește condiția impusă de art. 83 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, având spațiu de depozitare de minimum 500 mp.

Prin sentința civilă nr. 202 din 2 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea, ca nelegal, a actului administrativ contestat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a depus diligențe pentru îndeplinirea condiției prevăzute de art. 83 alin. (2) lit. b) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1114/2002, deținând ca spațiu de depozitare, atât suprafața verificată la 22 august 2003, cât și un alt spațiu de 380 mp, închiriat la 1 septembrie 2003.

împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, pârâta a arătat că instanța a greșit, reținând că societatea ar îndeplini condiția legală pentru a funcționa în calitate de comisionar vamal, respectiv cerința de a deține un spațiu de depozitare de cel puțin 500 mp, situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior, pentru care se solicită autorizarea.

în realitate, reclamanta deține un spațiu de depozitare de numai 466,21 mp, astfel cum a rezultat în urma verificării din 22 august 2003, contractul de închiriere nr. 36 din 1 septembrie 2003 neputând fi avut în vedere, întrucât este încheiat după control, iar spațiul este situat în alt loc, actul normativ având în vedere în privința condiției prevăzute de art. 83 alin. (2) lit. b), un singur depozit, de minimum 500 mp și care să se afle în zona de supraveghere a biroului vamal de interior, pentru care se solicită autorizarea.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța a reținut în mod întemeiat că la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită - 2 septembrie 2003, societatea îndeplinea cerința prevăzută de art. 83 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1114/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal, având ca spațiu de depozitare necesar desfășurării activității de comisionar în vamă, două suprafețe, ambele situate în zona de supraveghere a Biroului Vamal Târguri și Expoziții, pe lângă care reclamanta a cerut să fie autorizată.

Dispozițiile cuprinse în regulamentul vamal nu disting după cum spațiul este situat la o singură adresă sau la mai multe, condiția care trebuie îndeplinită, fiind aceea ca suprafața să fie de cel puțin 500 mp și să fie situată în zona de supraveghere a aceluiași birou vamal.

Reclamanta îndeplinește această cerință, neavând relevanță faptul că, după ce la controlul din 28 august 2003 s-a măsurat spațiul de depozitare și s-a constatat că are numai 466,21 mp, societatea a închiriat un alt spațiu, situat tot în sectorul 6, tot în raza Biroului Vamal Târguri și Expoziții, legea neimpunând condiția ca suprafața de 500 mp să fie situată la aceeași adresă.

întrucât contractul de închiriere pentru spațiul suplimentar de 380 mp era deja încheiat la data emiterii deciziei, depozitul fiind funcțional și aflându-se în zona de supraveghere a aceluiași birou vamal, s-a reținut în mod justificat nelegalitatea actului administrativ contestat.

în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4983/2005. Contencios