ICCJ. Decizia nr. 5008/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 9 iunie 2004, reclamanta E.V. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională pentru întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, obligarea pârâtei să-i achite cheltuielile efectuate cu ocazia participării la Târgul Internațional de Carte de la Frankfurt.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei, în condițiile Ordinului nr. 35 din 19 februarie 2003, pentru aprobarea procedurii de implementare a programului național multianual pe perioada 2002 - 2005, de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului, o alocație financiară nerambursată, în vederea participării la târgul de carte menționat. A mai precizat reclamanta, că ulterior notificării de către pârâtă a acordului de principiu pentru suma de 49.800.000 lei, urmare a unei inițiative a Ministerului Culturii, toate editurile participante la acest târg de carte, au beneficiat de expunere gratuită în standul organizat de România; pe cale de consecință, a solicitat pârâtei, din alocația financiară aprobată deja, numai diferența de sumă reprezentând cheltuieli de transport și cazare, precum și transportul mostrelor, cerere care i-a fost refuzată.
A mai susținut, de asemenea, reclamanta, că refuzul pârâtei este nejustificat, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 4.3 din Ordinul nr. 35/2003, așa cum greșit a pretins pârâta.
Reclamata a solicitat și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 197 din 2 februarie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a beneficiat pentru târgul de la Frankfurt, în octombrie 2003, și de o altă finanțare, din partea Ministerului Culturii și cultelor, în cadrul Programului de promovare a culturii românești în străinătate, astfel încât, pe cale de consecință, nu mai poate beneficia de alocație financiară nerambursabilă, aceasta contravenind dispozițiilor art. 4.3 din Ordinul nr. 35/2003.
A mai precizat instanța, că este lipsită de relevanță faptul că finanțarea oferită de Ministerul Culturii și Cultelor a fost doar parțială și privește doar gratuitatea standului de expunere, deoarece dispozițiile legale nu fac nici o distincție în acest sens.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut și culpa reclamantei, în sensul că aceasta nu a adus la cunoștința pârâtei, faptul că beneficiază de gratuitatea standului de expunere.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și pretinzând că acordarea unui spațiu de expunere nu poate reprezenta o alocație financiară, iar în plus de aceasta, recurenta-reclamantă nici nu a cerut contravaloarea chiriei standului de expunere, ci a solicitat finanțare, numai pentru cheltuielile de transport și cazare.
A mai susținut, de asemenea, că textul art. 3.4 din Ordinul nr. 35/2002 se referă la situația în care s-a primit alocație financiară în cadrul altui program și nu are aplicare în cazul drepturilor născute dintr-o activitate de interes național, astfel că interpretarea dată în instanță, acestui text de lege este greșită.
S-au solicitat de către recurentă, și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor aflate la dosar.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 4.1 lit. a) din Ordinul nr. 35/2003, emis de Ministerul pentru întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație, printre modalitățile de încurajare a exportului în perioada 2002 - 2005 se numără și acordarea de alocații financiare nerambursabile, pentru "participări la târguri și expoziții internaționale, organizate în străinătate, cu stand propriu sau în asociere cu alți agenți economici".
Același ordin precizează în art. 4.3 că, în cadrul acestui program "nu se decontează cheltuielile aferente activităților pentru care solicitanții au beneficiat de alocație financiară nerambursabilă în cadrul altor programe/subprograme de sprijinire a exporturilor de la bugetul de stat.
în speță însă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4.3 din normă, deoarece recurenta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli pentru închirierea standului, acesta fiindu-i acordat în mod gratuit de către Ministerul Culturii și Cultelor, ci numai cheltuielile aferente activităților de transport și cazare, pentru care nu a beneficiat de o altă alocație nerambursabilă și pentru care avea aprobarea de principiu a intimatei-pârâte, inclusiv cu privire la cuantumul acestora.
De altfel, gratuitatea standului a reprezentat o activitate de interes național derulată prin Ministerul Culturii și Cultelor, de care au beneficiat toate editurile românești participante la Frankfurt, și nu o alocație financiară nerambursabilă acordată special intimatei.
în acest context, este lipsit de relevanță, dacă și când a încunoștințat recurenta pe intimată, cu privire la standul de expunere ce i-a fost acordat gratuit, atâta vreme, cât acesta nu a solicitat contravaloarea chiriei standului ce reprezintă, de altfel, cea mai mare parte din suma aprobată, respectiv 30.000.000 lei vechi, din cei 49.800.000 lei vechi aprobați de către intimată.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., instanța l-a admis și a dispus modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta E.V.; a obligat intimata-pârâtă să recunoască recurentei-reclamante, drepturile pretinse, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces în ambele lui faze, în sumă totală de 2.500.000 lei vechi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5009/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5011/2005. Contencios → |
|---|
