ICCJ. Decizia nr. 5010/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 40 din 20 decembrie 2002, pronunțată în fond după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, Colegiul jurisdicțional Călărași al Camerei de Conturi a admis actul de sesizare al Procurorului financiar, dispunând:
- obligarea lui P.G., fost manager economic, la plata sumei de 78.690 lei către SC T. SA Călărași, reprezentând contravaloarea facturii neîncasate și prescrise, precum și penalități de întârziere aferente, inclusiv dobânda de 20,4% pe an, calculată până la data efectuării plății;
- obligarea aceluiași pârât la plata către Serviciul public A.C. Călărași, a sumei de 4.370.914 lei, reprezentând valoarea facturilor neîncasate și prescrise, penalități de întârziere aferente, la care se adaugă dobânda legală de 20,4% pe an, calculată până la achitarea integrală (conform defalcării și datelor scadente);
- obligarea pârâtelor C.P., fost contabil și C.E., fost șef al biroului financiar, în solidar, la plata către același serviciu public, a sumei de 4.774.064 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neîncasate și prescrise, penalități de întârziere aferente, la care se adaugă dobânda legală de 20,4% pe an, calculată pentru suma de 1.402.363 lei, în cuantumul de 384.557 lei, iar pentru diferența calculată până la achitarea integrală, conform defalcării și datelor scadente, s-a constatat ca fiind achitată suma de 1.402.363 lei;
- obligarea pârâtelor C.E. și S.I., fost contabil, la plata în solidar către SC T. SA Călărași, a sumei de 18.455.794 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neîncasate și prescrise, penalități de întârziere aferente, la care se adaugă dobânda legală de 20,4% pe an, calculată pentru suma de 1.800.000 lei, în cuantum de 729.785 lei, iar pentru diferența calculată până la achitarea integrală, conform defalcării și ratelor scadente, s-a constatat ca fiind achitată suma de 1.800.000 lei;
- obligarea pârâtului P.G., la plata către SC T. SA Călărași, a sumei de 222.821.413 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neîncasate și prescrise, penalități de întârziere aferente, la care se adaugă dobânda legală de 20,4% pe an, calculată pentru suma de 3.130.177 lei, în cuantum de 1.801.764 lei, iar pentru diferența calculată până la achitarea integrală, conform defalcării și datelor scadente, s-a constatat ca fiind achitată suma de 3.130.177 lei;
- obligarea aceluiași pârât la plata către Serviciul public A.C. Călărași, a sumei de 107.873.825 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neîncasate și prescrise, penalități de întârziere aferente, la care se adaugă dobânda legală de 20,4% pe an, calculată pentru suma de 8.331.013 lei, în cuantum de 4.272.143 lei, iar pentru diferența calculată până la achitarea integrală, conform defalcării și ratelor scadente, s-a constatat ca fiind achitată suma de 8.331.013 lei.
Capătul de cerere având ca obiect suma de 674.140.675 lei (persoane răspunzătoare M.I., Ș.I. și F.R.) și suma de 33.438.484 lei (persoane răspunzătoare N.C., T.I., C.I., S.T. și P.G.) a fost respins.
De asemenea, au fost menținute măsurile asiguratorii luate în baza prevederilor art. 67 alin. (1) și ale art. 71 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, modificată, completată și republicată, asupra bunurilor mobile și imobile care aparțin pârâților P.G., S.I., C.P. și C.E.
în sfârșit, organul administrativ-jurisdicțional a stabilit în sarcina lui P.G., obligația de plată a sumei de 4.300.000 lei, convenită expertului contabil G.V.V., cu titlu de onorariu și a constatat că a fost achitată suma de 1.500.000 lei.
Totodată, au fost obligați pârâții la plata sumei de câte 200.000 lei fiecare, către stat, reprezentând cheltuieli ocazionate cu soluționarea litigiului financiar.
Prin decizia nr. 375 din 3 iunie 2003, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a admis recursul jurisdicțional declarat în cauză de expertul contabil G.V.V. și a modificat sentința mai sus menționată, în sensul majorării cuantumului sumei datorată de pârâtul P.G., cu titlu de onorariu pentru expert, de la 4.300.000 lei, la 13.600.000 lei.
Celelalte dispoziții ale hotărârii au fost menținute, iar recursurile jurisdicționale declarate de pârâții P.G., C.E., S.I. și C.P. au fost respinse ca nefondate.
S-a reținut că o atare soluție se impune, deoarece pe baza probelor administrate, Colegiul jurisdicțional sesizat a stabilit în mod corect responsabilitatea civilă delictuală a fiecăruia dintre pârâți, respectând îndrumările conținute în decizia de casare.
împrejurarea că rezultatul final nu corespunde intereselor și opiniilor exprimate de persoanele considerate răspunzătoare, nu poate constitui temei pentru reformarea soluției, atât timp, cât Colegiul jurisdicțional a manifestat, în fond după casare, rolul său activ și a examinat cauza, sub toate aspectele invocate.
S-a mai apreciat că fapta ilicită a persoanelor cu privire la care a fost angajată răspunderea patrimonială, a constat în omisiunea acestora de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu și de a lua măsurile necesare pentru recuperarea sumelor de bani datorate de beneficiarii serviciilor prestate, în timp util. Atitudinea lor omisivă (deși erau în cunoștință de cauză), a avut ca efect, continuarea producerii unor pagube și nu a condus la stoparea acestora ori la recuperarea celor deja produse.
Față de atribuțiile de serviciu și de situația existentă în unitate, trebuiau cerute de la cele două contabile care țineau evidențele, unele situații concrete și exacte, pe baza cărora să se poată lua măsuri legale de prevenire, stopare și recuperare a creanțelor.
în lipsa unor asemenea diligențe, managerul economic, ca persoană împuternicită conform Regulamentului de organizare și funcționare, șeful biroului financiar, împreună cu personalul din subordine (cele două contabile), răspund în temeiul art. 11 alin. (1), (3) și (4) din Legea contabilității nr. 82/1991.
S-a concluzionat că, de altfel, în esență, prejudiciul creat nu a fost pus în discuție în nici o fază administrativ-jurisdicțională a litigiului și nici nu a fost negat de către persoanele fizice răspunzătoare.
împotriva deciziei Curții Constituționale au declarat recurs, pârâții S.I., C.E., C.P. și P.G.
Prima recurentă a susținut că în mod greșit organele Curții de Conturi au stabilit răspunderea sa civilă delictuală pentru suma de 18.455.794 lei, deoarece nici unul dintre clienții verificați nu au încheiat contracte de furnizare a energiei termice cu R.A.G.C.L. Călărași. Că, ea nu a avut ca sarcină de serviciu, verificarea existenței contractelor sau identificarea consumatorilor și oricum, în mod nejustificat Colegiul jurisdicțional a respins cererea de introducere în cauză, ca persoană răspunzătoare, a I.T., care a îndeplinit funcția de șef al serviciului.
Recurenta C.E. a susținut că organele Curții de Conturi au reținut în sarcina ei, fapte și împrejurări care nu se regăsesc în actul de sesizare și nici nu au format obiectul vreunei extinderi ulterioare a acelui act.
A precizat că situația contului nr. 411 Clienți, era analizată de cele două contabile săptămânal, direct cu contabilul șef și pârâtul P.G., fără implicarea sa în vreun fel.
în opinia acestei recurente, nici contabilele nu pot fi considerate răspunzătoare de prescrierea debitelor, deoarece s-au aflat într-o situație obiectivă, care le-a împiedicat să întocmească notificări și cereri de chemare în judecată a unor persoane juridice a căror adrese erau necunoscute.
Recurenta C.P. a invocat netemeinicia soluțiilor, arătând că de fapt, inexistența unor dovezi certe a serviciului prestat și cerut la plată prin facturi, a condus la prescrierea sumelor de bani datorate. Că, directorul economic P.G. a transmis dispoziția de a nu se mai întocmi referate, fapt confirmat de pârâtele C.E. și S.I., precum și de martora C.S.
Recurentul P.G. a susținut că sumele de bani datorate de clienții necontractanți (clandestini), trebuiau imputate salariaților care aveau obligația contractării, urmăririi derulării contractelor și întocmirii situațiilor lunare a consumului de apă și a evacuării apei menajere. Ori, acest lucru nu a fost luat în calcul de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, deși el fusese învederat de expertul contabil, în raportul de expertiză anexat în dosar.
Pe de altă parte, s-au ignorat probele cu care se demonstrează faptul că N.C., conducător tehnic la R.A.G.C.L. - Exploatare apă-canal, a declarat în fața Colegiului jurisdicțional Călărași că, dacă ar fi fost chemați în judecată cei fără contracte și regia pierdea, el era răspunzător.
De asemenea, nu a fost analizată responsabilitatea care revine oficiului juridic în acționarea în justiție a debitorilor răi-platnici și nici cea a managerului general din perioada care interesează litigiul, deși din probe rezultă că existența prejudiciului era cunoscută persoanelor care ocupau funcțiile de jurisconsult și, respectiv, de manager general al regiei autonome.
Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Prin decizia nr. 297 din 8 iunie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursurile declarate de pârâții P.G., C.E., S.I. și C.P. și a casat sentința nr. 3 din 24 ianuarie 2001, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Călărași, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceluiași organ administrativ-jurisdicțional.
S-a reținut că răspunsurile date de expertul contabil numit în faza inițială a procedurii administrativ-jurisdicționale, nu sunt de natură să clarifice situația de fapt și să fundamenteze hotărârea pronunțată. Că, este necesară stabilirea vinovăției persoanelor chemate în judecată, în raport cu îndatoririle de serviciu ale fiecăruia, așa cum rezultă ele din fișa postului, precum și de apărările formulate pe parcursul soluționării cauzei.
Secția jurisdicțională a dat îndrumarea de a se elucida și implicațiile în ceea ce privește angajarea răspunderii civile a persoanelor vinovate, a situației furnizării energiei termice, fără încheierea unor contracte de furnizare, inclusiv a motivelor neemiterii și neurmăririi somațiilor adresate debitorilor restanți.
S-a apreciat că în deslușirea cauzei, o importanță deosebită o are efectuarea unei expertize contabile, dar în alte condiții, decât cea efectuată anterior, cu luarea în considerare a obiecțiunilor recurenților și elucidarea tuturor aspectelor controversate.
Deși în fond după casare, Colegiul jurisdicțional Călărași a încuviințat efectuarea unei noi expertize contabile, această autoritate administrativ-jurisdicțională și apoi, secția jurisdicțională a Curții de Conturi, au soluționat în fond litigiul, fără a arăta motivele pentru care nu s-au omologat concluziile expertului contabil G.V.V., cu privire la prejudiciul cauzat celor două servicii publice de interes local.
în considerentele hotărârilor pronunțate nu au fost analizate câtuși de puțin, constatările expertului în legătură cu responsabilitatea civilă a directorului general al unității, a conducătorului compartimentului tehnic cu atribuții în încheierea contractelor de furnizare a energiei termice (N.C.), precum și a jurisconsultului unității.
Pe de altă parte, se constată că valoarea prejudiciului, reținută prin sentința atacată cu recurs jurisdicțional, nu se regăsește în concluziile expertului contabil și nici în răspunsurile sale ulterioare la obiecțiunile formulate în cauză.
Prin decizia nr. 375 din 3 iunie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi nu a examinat și răspuns la apărarea fostului director economic conform căreia, sumele de bani datorate de clienții necontractanți (clandestini) pentru serviciile prestate, trebuiau imputate salariaților ce aveau obligația contractării și urmăririi modului de derulare a contractelor, inclusiv aceea de întocmire a situațiilor lunare privind consumul de apă și evacuarea apei menajere.
Ignorând obligațiile care îi reveneau din îndrumările date prin decizia de casare, Colegiul jurisdicțional, dar ulterior, și secția jurisdicțională, nu au răspuns la apărările fiecărui pârât, referitoare la sarcinile concrete de serviciu, pretins încălcate și la motivele reale care ar justifica angajarea răspunderii lor civile delictuale.
Procedând în modul arătat, organele Curții de Conturi au nesocotit dispozițiile imperative ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice.
De aceea, pentru justa soluționare a pricinii, au fost admise toate recursurile declarate de pârâți și au fost casate hotărârile organelor Curții de Conturi, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea completării probelor, cu o nouă expertiză contabilă și eventual, înscrisuri și martori.
Este necesară o nouă expertiză contabilă care, raportându-se la constatările incomplete și neconvingătoare ale experților desemnați anterior, să stabilească, fără echivoc:
- existența și cuantumul exact al prejudiciului pentru care a fost angajată răspunderea civilă delictuală a recurenților-pârâți P.G., C.E., S.I. și C.P.;
- dacă și măsura în care sumele de bani neîncasate și prescrise, ce alcătuiesc prejudiciul pus în sarcina celor patru pârâți, nu mai pot fi recuperate datorită neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor lor de serviciu, desigur, cu luarea în considerare a perioadelor legale de prescripție pentru fiecare creanță în parte, a apărărilor formulate de aceștia, precum și a documentației existente în dosarul cauzei și în arhiva unității.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 313 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5013/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5006/2005. Contencios → |
|---|
