ICCJ. Decizia nr. 5013/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Dolj, reclamantul B.N. a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței, să dispună obligarea pârâților, la restituirea sumelor de bani încasate pe nedrept, prin reținerea procentului de 7% contribuție de asigurare socială de sănătate, precum și la obligarea pârâților, la plata diferenței de pensie reactualizată cu indicele de inflație, pe perioadele precizate în cererea introductivă.
Prin sentința nr. 297 din data de 10 aprilie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Comisiei de contestații din cadrul Casei Județene de Pensii Dolj.
Comisia de contestații din cadrul Casei Județene de Pensii Dolj, sesizată cu soluționarea cererii, și-a declinat competența de soluționare, în favoarea Tribunalului Dolj, întrucât cererea reclamantului a fost depusă după data de 1 aprilie 2001, dată la care era în vigoare Legea nr. 19/2000.
Curtea de Apel Craiova, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit, prin sentința nr. 691 din data de 11 septembrie 2003, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj.
Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 730 din 25 noiembrie 2003, a respins cererea reclamantului, luându-se act și de renunțarea la primul capăt de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că cererea reclamantului este neîntemeiată, având în vedere actele normative în vigoare, aplicabile cauzei de față.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, criticând soluția instanței de fond, în esență, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 395 din 22 iunie 2004, a admis recursul formulat, a casat sentința atacată și a trimis cauza, pentru competentă soluționare, Curții de Apel Craiova, reținând faptul că pârâtele sunt autorități publice centrale, motiv pentru care competența soluționării cererii de față este de competența curții de apel.
Prin sentința nr. 774 din 10 decembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată, motivat de faptul că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2000, privind bugetul de stat, au fost calculate în mod greșit indemnizațiile magistraților și personalului auxiliar, în funcție de valoarea de referință sectorială, cu precizarea că sentința a fost pronunțată, având ca pârâte, și introdusele în cauză, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând soluția pronunțată, întrucât Ministerul Public nu are competența de a plăti sume ce reprezintă drepturi de pensii, ci numai drepturi salariale, C.N.P.A.S. procedează doar la actualizarea pensiilor magistraților, în baza comunicării transmise de Parchetul General, fără să aibă în competență plata efectivă a pensiilor, iar Casa Județeana de Pensii are în competență, plata acestor pensii, însă, până la acest moment, nu i-au fost transmise documentele care să justifice creșterile solicitate. Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a susținut faptul că Ministerul Finanțelor Publice și Direcție Generală a Finanțelor Publice nu au calitate procesuală pasivă.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale aplicabile materiei de față, a constatat fondat, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și nefondate, recursurile formulate de celelalte pârâte, pentru considerentele ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile prevăzute în art. 1 din O.U.G. nr. 134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului I de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Până la intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 76/2000, a fost aplicată corect valoarea de referință sectorială, însă după intrarea în vigoare a legii arătate, pârâții au aplicat greșit valoarea de referință.
în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 12 alin. (4) din Legea nr. 76/2000, începând cu luna în care se publică prezenta lege în Monitorul Oficial al României, valoarea de referință universală care se utilizează în vederea determinării valorii de referință sectorială și, respectiv, a salariilor de bază, se stabilește la 1.840.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială se stabilește la 0,62.
Pentru salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu s-a stabilit limitarea aplicării prevederilor alin. (4) al art. 12 din Legea nr. 76/2000, ceea ce înseamnă că se aplică categoriilor de personal incluse în lege.
Această concluzie rezultă din faptul că, acolo unde legiuitorul a dorit o limitare a aplicării valorii de referință sectorială, prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite, a prevăzut-o în mod expres, cum este cazul prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 216/2001.
Având în vedere faptul că atributul reactualizării pensiilor magistraților, cu indicele de inflație, ca urmare a aplicării valorii de referință sectorială, este al Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, că această reactualizare se realizează pe baza comunicării transmise de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, iar plata efectivă a pensiei este în atributul Casei Județene de Pensii, Curtea a constatat faptul că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în contradictoriu cu pârâtele arătate.
Constatând faptul că pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și Ministerul Finanțelor Publice nu au în atribuții plata pensiei, reactualizarea acesteia cu indicele de inflație, ca urmare a aplicării valorii de referință sectorială, Curtea a admis recursul formulat de aceste pârâte, pentru lipsa calității procesuale pasive.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5014/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5010/2005. Contencios → |
|---|
