ICCJ. Decizia nr. 5014/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 3 iunie 2002, reclamantul Marcu Andrei a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 din 1079 din 12 decembrie 1994, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru SC A.V. SA.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit, prin moștenire, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.900 mp, situat în Satina și că acest drept i-a fost încălcat pentru suprafața de 1.100 mp, care a fost atestată nelegal în proprietatea pârâtei SC A.V. SA, fiind ulterior vândută către SC T.C. SA Slatina.
Pârâtele SC A.V. SA și SC T.C. SA Slatina au invocat excepția tardivității acțiunii, susținând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins excepția de tardivitate a acțiunii, prin încheierea de la 30 august 2002 și a pronunțat sentința nr. 9 din 3 februarie 2003, prin care a admis acțiunea și a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M.07 nr. 1079 din 12 decembrie 1994, pentru terenul în suprafață de 1.104 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 3.900 mp, situat în Slatina și că suprafața de 1.104 mp din acest teren a fost inclusă nelegal în totalul suprafeței pentru care a fost atestat dreptul de proprietate al SC A.V. SA, prin certificatul contestat în cauză.
împotriva acestei sentințe și a încheierii din 30 august 2002 a declarat recurs, pârâta SC T.C. SA, solicitând casarea lor, ca nelegale și netemeinice și pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
în primul motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța de fond a respins greșit excepția de tardivitate a acțiunii, întrucât termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, se împliniseră la data formulării acțiunii, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil tuturor, prin transcrierea în Registrul de transcripțiuni la Judecătoria Slatina, sub nr. 1770 din 27 octombrie 1995.
în cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată soluția dată pe fondul cauzei, cu motivarea că au fost greșit apreciate probele administrate de părți. Recurenta a susținut că instanța de fond nu a examinat documentația prezentată pentru corecta întocmire a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dar a constatat că a fost vătămat dreptul de proprietate al reclamantului, pentru suprafața de 1.104 mp, fără a verifica dacă acest teren a fost moștenit de la autoarea sa și dacă este inclus în suprafața totală atestată prin certificatul contestat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a admis prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 1079 din 12 decembrie 1994, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pentru SC A.V. SA a fost transcris în Registrul de inscripțiuni și transcripțiuni de pe lângă Judecătoria Slatina, sub nr. 1770 din 27 octombrie 1995.
De la data efectuării acestei transcrieri, dreptul real al SC A.V. SA a devenit opozabil terților, potrivit art. 712 C. proc. civ. și art. 1802 C. civ.
Deși aceste dispoziții legale au fost abrogate prin Legea nr. 7/1996, au fost menținute efectele publicității imobiliare realizate, dat fiind că, în art. 58 alin. (1) din legea sus-menționată, s-a prevăzut că înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare, în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, înainte de data intrării în vigoare a legii, își vor produce și după această dată efectele prevăzute.
Față de data de 27 octombrie 1995, la care dreptul de proprietate al SC A.V. SA a devenit opozabil terților, instanța de fond a respins greșit excepția de tardivitate a acțiunii, considerând că nu au fost depășite termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, pentru sesizarea sa cu acțiunea în anulare.
La data de 3 iunie 2002, când a fost formulată acțiunea în anulare, se împlinise termenul de 1 an, reglementat cu caracter imperativ de art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ.
Acest termen se împlinise atât în raport cu data de 27 octombrie 1995, la care actul contestat a devenit opozabil terților, dar și în raport cu 4 aprilie 2001, la care acest act a fost comunicat reclamantului, în dosarul nr. 3723/2001, al Judecătoriei Slatina, având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 1400 mp.
în atare situație, intimatul-reclamant a susținut neîntemeiat că nu a avut cunoștință până la data de 30 august 2002, de actul de proprietate contestat, cu atât mai mult, cu cât a semnat și actul de delimitare a terenului, cuprins în documentația întocmită de SC A.V. SA, pentru atestarea dreptului său de proprietate, în condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis prezentul recurs, a casat încheierea din 30 august 2002 și sentința nr. 9 din 3 februarie 2003 și a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul M.A.
Față de admiterea acestui prim motiv de recurs, cu privire la excepția de procedură a tardivității acțiunii, Curtea a constatat că nu se mai impune a fi examinate celelalte critici care au fost formulate de recurentă în privința soluției date pe fondul pricinii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5012/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5013/2005. Contencios → |
|---|
