ICCJ. Decizia nr. 5015/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 271 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea reclamantului S.M., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, s-a dispus anularea măsurii suspendării dreptului reclamantului de a folosi pașaportul nr. 60355994, aplicată pe o perioadă de 4 ani.
S-a reținut că nu mai subzistă împrejurările care au determinat luarea măsurii de către pârâtă, la data de 7 februarie 2003.
împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041C. proc. civ., susținând, în esență, că măsura luată a fost legală, reclamantul fiind returnat din Suedia, în baza acordului de readmisie încheiat cu această țară, de România, pentru încălcarea legislației statului în care a efectuat deplasarea.
Recursul este fondat.
Măsura suspendării pe o perioadă de 4 ani a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamant, a fost legal dispusă de pârâtă, potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, fiind justificată de împrejurarea că reclamantul a fost returnat de autoritățile suedeze, la data de 7 februarie 2003, în baza acordului de readmisie încheiat de România.
întrucât măsura dispusă este legală, autoritatea recurentă respectând normele în vigoare, în baza obligațiilor asumate de țara noastră prin acorduri internaționale, pentru stoparea migrației ilegale, recursul este întemeiat și prin admiterea lui, a fost modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5051/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5019/2005. Contencios → |
|---|
