ICCJ. Decizia nr. 5019/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta N.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 10865 din 3 decembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea în favoarea ei, a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost refugiată din localitatea Hotar, în pădurea din localitatea Beiuș - Fîșca, împreună cu părinții.
Prin sentința civilă nr. 154/CA - Pi din 23 mai 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei N.T.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că localitatea Hotar nu a fost cedată Ungariei, a rămas în continuare pe teritoriul României, situație în care nu se poate reține persecuția etnică a populației de etnie română.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, N.T., care a motivat că o parte a satului Hotar a trecut sub ocupație maghiară și că s-a refugiat cu întreaga familie, în satul Fîșca, unde a locuit până în luna martie 1945.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse la dosar rezultă că localitatea Hotar a rămas la sud de graniță trasată în urma Dictatului de la Viena și astfel sub administrația autorităților române.
Atât localitatea Hotar, cât și Fîșca se aflau pe teritoriul aparținând României, neexistând persecuții din motive etnice suferite de către reclamantă.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5015/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5017/2005. Contencios → |
|---|
