ICCJ. Decizia nr. 5037/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 decembrie 2004, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea acestuia de a-i acorda gradul profesional de comisar șef de poliție, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 150.000 lei/zi de întârziere la plata soldei de grad aferente pentru perioada 15 august 2001 - zi și la cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii arată că prin Ordinul nr. 11/010431 din 11 martie 1999, al Ministerului de Interne, a fost trecut în rezervă din activitatea de ofițer de poliție cu gradul de locotenent - colonel și din funcția de specialist II pe care o ocupa la Inspectoratul Județean de Poliție Călărași.
Mai arată că această măsură abuzivă a fost anulată, fiind reintegrat în funcția deținută anterior datei de 11 martie 1999, cu obligarea la plata drepturilor salariale, prin sentința civilă nr. 1068 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2236 din 6 iunie 2002, a Curții Supreme de Justiție.
Menționează că prin Ordinul nr. S/11/2307 din 1 martie 2004 a fost reîncadrat greșit cu gradul de comisar de poliție, echivalent gradului de locotenent - colonel de poliție pe care l-a deținut la data trecerii în rezervă, cu toate că a fost trecut ilegal și abuziv în rezervă și dacă se afla în activitate, trebuia să fie avansat la gradul de colonel de poliție.
Susține că dispozițiile Legii nr. 360/2002 nu îi sunt aplicabile, pentru că la data trecerii în rezervă, legea nu era în vigoare și că anterior, a fost avansat la "excepțional", astfel că dacă era menținut în activitate, existau toate premisele ca în anul 2001 să fie avansat la gradul de colonel de poliție, echivalent conform Legii nr. 360/2002, cu gradul de comisar șef de poliție.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 387 din 7 martie 2005, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că la 11 martie 1999, reclamantul era încadrat pe funcția de locotenent - colonel, corespunzătoare celei de comisar și nu se poate demonstra că dacă era în activitate anterior datei de 15 august 2001, ar fi ocupat o funcție prevăzută cu gradul următor, iar după apariția Legii nr. 360/2002, pentru avansare era necesar să obțină numai calificative "foarte bine" în ultimii doi ani.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică.
Arată că eronat s-a reținut de către instanța de fond, că nu se poate demonstra că anterior datei de 15 august 2001 ar fi ocupat o funcție prevăzută cu gradul următor, în situația în care se afla în activitate, cu toate că art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 prevede că pentru gradele de colonel, comandor și superioare acestora nu se stabilesc stagii în grad, iar art. 55 alin. (1) din lege prevede că pentru a fi propuși la înaintarea în grad, la termen, ofițerii în activitate trebuie să fie încadrați cu cel puțin un an înainte, în funcții prevăzute cu grad superior.
Consideră că dacă era menținut în activitate, ar fi îndeplinit condiția prevăzută de art. 55 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, ținându-se cont și de faptul că anterior trecerii în rezervă a fost avansat în gradele de locotenent major, căpitan, maior și locotenent - colonel, la "excepțional", iar pe parcursul activității a obținut două calificative de "bine" și 14 de "foarte bine", ultimul calificativ, de "bine", obținut în anul 1997, nereflectând adevărul.
Intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat.
Susține că recurentului nu îi sunt aplicabile prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 80/1995, ci ale art. 94 alin. (1) lit. a) din această lege, care prevăd pentru gradul de locotenent - colonel, un stagiu minim în grad de 5 ani.
Menționează că recurentul a fost reîncadrat în funcția de ofițer specialist III (coeficient de ierarhizare 3,20) și gradul de comisar la Inspectoratul de Poliție al județului Călărași, iar la data trecerii în rezervă era încadrat în funcția de ofițer specialist III prevăzută cu gradul de locotenent - colonel și coeficient de ierarhizare 3,10, egale ca grade profesionale.
Consideră că pentru avansarea la gradul de colonel trebuia să îndeplinească și condiția de a fi încadrat pe funcția de colonel, cu cel puțin un an înainte de data la care se fac avansările în grad, promovare ce este lăsată la aprecierea exclusivă a șefilor ierarhiei.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare (aplicabilă pentru polițiști până la 24 august 2002), "Pentru a fi propuși la înaintarea în grad, la termen, ofițerii în activitate trebuie să fie încadrați cu cel puțin un an înainte de data la care se fac înaintările în grad, în funcții prevăzute în statele de organizare cu grad superior celui pe care îl au".
Chiar dacă pentru înaintarea în gradul următor, respectiv cel de colonel, art. 94 lit. a) alin. (2) din Legea nr. 80/1995 prevede că nu se stabilesc stagii în grad, totuși trebuia ca recurentul să fi ocupat funcția de colonel cel puțin un an, condiție ce nu a îndeplinit-o și nu era sigur că ar fi ocupat o astfel de funcție dacă nu era trecut în rezervă.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 74 din aceeași lege, încadrarea se face ținând seama de nevoi, de competența și conduita morală, de experiența dobândită, iar pentru unele funcții se folosesc teste ori se organizează examen sau concurs.
De altfel, și Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, prevede că pentru obținerea gradului profesional de comisar-șef, trebuie ca persoana respectivă să fi absolvit un curs de capacitate [art. 16 alin. (2)] și să aibă un stagiu minim de 3 ani în gradul profesional anterior [art. 17].
Cum recurentul la data trecerii în rezervă a avut gradul profesional de locotenent - colonel, echivalent pentru actualul grad profesional de comisar de poliție, el nu îndeplinea nici condițiile cerute de Legea nr. 80/1945 și nici cele cerute de Legea nr. 360/2002, pentru a putea fi reîncadrat în gradul profesional de comisar-șef, echivalent fostului grad profesional de colonel de poliție.
Mai trebuie ținut cont de faptul că promovarea în grad nu se face automat, la împlinirea stagiului prevăzut de lege, aceasta depinzând și de alți factori, și anume, de existența în statul de funcțiuni a unor astfel de grade, de competența profesională, de calificativele obținute în ultimii ani, dar și de dreptul organelor ierarhic superioare de a aprecia în acest sens.
Pentru recurent există numai vocația de a fi promovat într-un grad superior, nu și o obligație pentru organul superior de decizie.
Ținând cont de cele menționate mai sus, reținându-se că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și 312 C. proc. civ., a fost respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5044/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5045/2005. Contencios → |
|---|
