ICCJ. Decizia nr. 504/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 504/2005
Dosar nr. 3241/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 septembrie 2003, la Tribunalul Bucureşti, reclamantul D.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 6552/3265 din 29 iulie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii a arătat că prin hotărârea atacată i-a fost admisă cererea formulată în baza prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, stabilindu-se acordarea drepturilor, pentru perioada 15 octombrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Reclamantul a susţinut nelegalitatea hotărârii, întrucât perioada de persecuţie este 15 octombrie 1943 - 2 iulie 1957, iar nu cea reţinută în hotărâre.
Prin sentinţa civilă nr. 3818 din 20 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, invocând dispoziţiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 367/2001, a declinat competenţa soluţionării cererii, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 23 din 13 ianuarie 2004, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că pârâta, în mod corect, i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada menţionată în hotărârea contestată, data limită fiind 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen, reclamantul, susţinând, în esenţă, că instanţa nu a stabilit corect starea de fapt şi a aplicat eronat legea.
În acest sens a arătat că s-a născut la 23 noiembrie 1942 şi a făcut dovada persecuţiilor etnice pentru perioada pe care o solicită, prin declaraţiile celor doi martori.
Recursul este nefondat.
Reclamantul, prin cererea înregistrată la 30 august 2002, la Comisia de specialitate de pe lângă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1943 - 2 iulie 1957.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, constatând pe baza probelor administrate. că reclamantul s-a refugiat din Oneşti, în România, în perioada 15 octombrie 1943 - 6 martie 1945, i-a admis cererea şi i-a acordat drepturile legale, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de aprobare a OG nr. 105/1999, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice".
Iar potrivit art. 5 din actul normativ menţionat, indemnizaţiile se acordă, începând cu luna următoare depunerii cererii.
În cauză, se constată că în raport cu data formulării cererii şi perioada dovedită cu înscrisurile prezentate, în mod corect i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2002, pentru perioada 15 octombrie 1943 - 6 martie 1945, aceasta fiind data limită prevăzută imperativ de lege, pentru cei care au suferit persecuţii din motive etnice, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Prin urmare, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că, cererea reclamantului, de a-i fi acordate drepturile până la 2 iulie 1957, nu poate fi primită, prelungirea limitei prevăzute de lege echivalând cu încălcarea prevederilor legale precitate.
În consecinţă, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.N., împotriva sentinţei civile nr. 23 din 13 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 503/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 505/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
