ICCJ. Decizia nr. 508/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 508/2005
Dosar nr. 4457/2004
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 noiembrie 2003, reclamantul B.N. a solicitat anularea hotărârii nr. 74399 din 8 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bacău şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, ca fiind efectuată în cadrul detaşamentelor de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că, deşi a făcut dovada, cu livretul militar, că pentru perioada solicitată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, pârâta i-a respins cererea, fără a motiva în fapt şi în drept, această soluţie.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 7 din 20 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat, a admis cererea reclamantului, a constatat că în perioada solicitată, acesta a efectuat stagiul militar în Detaşamentul „Oneşti" din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi, pe cale de consecinţă, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 noiembrie 2002; a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a reţinut că din probele dosarului rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, într-unul din detaşamentele de muncă prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că hotărârea contestată a fost corect emisă, în baza actelor prezentate de reclamant.
În ce priveşte data acordării drepturilor de către instanţă, a apreciat, ca fiind nejustificată obligarea pârâtei, la acordarea acestora, în raport cu data depunerii cererii, deoarece actele prezentate din care să rezulte că reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, erau insuficiente, acestea fiind depuse, abia după introducerea acţiunii.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului şi cu normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
În cauză, din menţiunile cuprinse în livretul militar, depus în copie la dosar, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, în Detaşamentul T 13 Oneşti - construcţii.
Prin adeverinţa nr. 1 din 12 ianuarie 2003, emisă de Centrul Militar Zonal Bacău, se confirmă că în perioada menţionată în livret, reclamantul a efectuat stagiul militar în detaşamente ale serviciului muncii - detaşamentul Oneşti.
Ulterior pronunţării hotărârii atacate, Arhivele Naţionale au eliberat, la cererea reclamantului, formulată încă din anul 2003, certificatul nr. 54628 din mai 2004, care atestă că B.N. figurează în registrele de evidenţă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, la Detaşamentul de muncă Oneşti.
Rezultă, deci, că reclamantul a făcut dovada, în condiţiile legii, că a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, astfel că îndeplineşte condiţiile pentru a i se acorda, pentru perioada solicitată, înscrisă în livretul militar, respectiv 8 august 1952 - 22 decembrie 1955, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În ce priveşte data acordării drepturilor, se constată că, în mod corect instanţa, în considerarea caracterului reparator al legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea iniţială, chiar dacă probele au fost obţinute mai târziu. Aspectul acesta s-a avut, însă, în vedere la soluţionarea cererii reclamantului, vizând cheltuielile de judecată, instanţa apreciind că, întrucât probatoriul era insuficient la data emiterii actului administrativ contestat, nu se poate reţine culpa procesuală a pârâtei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 7 din 20 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 509/2005. Contencios. îndreptare eroare... → |
|---|
