ICCJ. Decizia nr. 5050/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul G.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3599 din 16 noiembrie 2004, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe considerentul că nu a dovedit că ar îndeplini condițiile cerute de acest act normativ.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 87 din 28 februarie 2005, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamant, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada persecuției etnice.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul, susținând, în esență, că dovada persecuției etnice a fost făcută cu declarații de martori, aceștia din urmă fiind refugiați împreună cu el și beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/2002, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație de martori.
în cauză însă, din declarația martorilor P.Ș. și H.A., dată în formă autentică, rezultă doar că aceștia au cunoștință de faptul că recurentul-reclamant a fost refugiat împreună cu părinții, din motive etnice, în anul 1940, din Târnăveni, la Târgu Mureș, dar nu și faptul că ei ar cunoaște în mod nemijlocit acest lucru sau că la rândul lor s-ar fi aflat în aceeași situație cu petentul.
în consecință, așa cum corect a reținut și instanța de fond, mutarea familiei G., în 1940, din orașul Târnăveni, în orașul Târgu Mureș, din motive etnice, nu a fost dovedită, astfel încât recursul fiind nefondat, a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5052/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5049/2005. Contencios → |
|---|
