ICCJ. Decizia nr. 5053/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 14 ianuarie 2005, contestatoarea SC Q.I. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu Autoritatea Națională de Control - Garda Financiară - Comisariatul General, să se dispună anularea deciziei nr. 3658 din 17 iunie 2004, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
în motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., arată, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs pe care le-a formulat împotriva sentinței civile nr. 1501 din 1 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Susține că instanța nu a analizat problema modalității de stabilire a bazei de impozitare a încasărilor din jocuri de noroc tip cazinou și de înregistrare în contabilitate, a veniturilor și cheltuielilor de exploatare a meselor de joc.
Mai susține că nu s-a analizat nici motivul de recurs privitor la aplicarea cotei procentuale prevăzută de art. 40 din O.G. nr. 73/1999, nu s-a ținut cont de venitul scutit prevăzut de aceiași dispoziție legală și nu s-a avut în vedere că aplicarea greșită a legii, cu privire la stabilirea bazei de impozitare, a condus în mod brutal la încălcarea dreptului său de proprietate.
Analizându-se contestația în anulare, se rețin următoarele:
Prin cererea de recurs formulată de SC Q.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 1501 din 1 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a invocat în realitate un singur motiv de recurs, și anume, acela că instanța de fond a aplicat greșit legea, în sensul că a reținut că aplicarea cotei procentuale prevăzută de art. 40 din O.G. nr. 73/1999, se face la totalul sumei ridicate într-o zi de fiecare jucător de la casieria cazinoului, când în realitate la stabilirea bazei de calcul se au în vedere exclusiv câștigurile realizate într-o zi de la același organizator, în fiecare sumă încasată în parte în cursul mai multor încercări sau jocuri desfășurate în aceeași zi.
Acesta este singurul motiv de recurs, iar restul motivărilor din cererea de recurs reprezintă argumente în susținerea acestui motiv.
Verificând conținutul motivării deciziei atacate cu prezenta contestație în anulare, înalta Curte a constatat că instanța de recurs a analizat detaliat motivul de recurs invocat, argumentând în fapt și în drept din ce cauză acest motiv nu este întemeiat.
De altfel, chiar dacă nu se pune problema în cauza de față, instanța poate să grupeze mai multe motive de recurs într-unul singur, atunci când este posibil ca pentru toate să se impună o singură argumentare.
Cum se constată că nu este întemeiată contestația în anulare, nefiind îndeplinite prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocate de contestatoare, a fost respinsă contestația, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5049/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5051/2005. Contencios → |
|---|
