ICCJ. Decizia nr. 5169/2005. Contencios
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2005, S.C. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 73 din 24 mai 2005, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii sale.
în motivarea recursului, petenta a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unuia dintre temeiurile legale administrate ca probă, și anume, Ordinul ministrului justiției nr. 2854/C/2004, pentru aplicarea Regulamentului privind condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante și avansare, precum și condițiile pentru modificarea și încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, (M. Of. nr. 1099/20.11.2004) și care este hotărâtor în soluționarea cauzei.
A mai susținut că instanța nu s-a pronunțat nici asupra art. 46 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 2854/C/2004 care prevăd că "solicitările de trecere ale agenților în categoria ofițerilor, prin concurs, se fac anual, în limita posturilor vacante, după încheierea activității de avansare a ofițerilor în funcții publice superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza, fără a se distinge asupra formei de învățământ (de zi sau fără frecvență)". A precizat recurenta că față de ordinul ministrului justiției nr. 2854/2004, Legea nr. 293/2004 este o normă de trimitere, iar susținerile A.N.P., potrivit cărora i-ar fi aplicabile dispozițiile referitoare la susținerea unui concurs pentru ocuparea unui post vacant de ofițer, sunt neîntemeiate.
Recurenta menționează că este absurd a se aprecia că ea trebuie să susțină examen pentru a deveni ofițer, deoarece ea are calitatea de funcționar public definitiv.
A mai susținut recurenta că prevederile art. 27 din Legea nr. 293/2004 și ale art. 5 lit. c) din Ordinul ministrului justiției nr. 2854/2004, sunt aplicabile funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, agenți care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004, erau încă studenți sau absolvenți ai instituțiilor civile de învățământ superior, cu totul altele decât cele care pregătesc personal de specialitate pentru nevoile A.N.P., întrucât numai aceștia trebuie să facă dovada că au cunoștințele și aptitudinile necesare unui post de ofițer de penitenciare.
Recurenta a mai considerat, prin recursul declarat, că A.N.P. a dat dovadă de rea credință, atunci când a susținut că ei urmează a i se aplica art. 36 alin. (2) lit. b), iar nu art. 36 lit. a) din Legea nr. 80/1995, care prevedeau că "ofițerii în activitate pot proveni și dintre subofițerii în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ superior", subliniind, astfel, caracterul dispozitiv al normei.
Sub acest aspect, recurenta a menționat că Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" București face parte din sistemul de învățământ al Ministerului Administrației și Internelor, și nu al Ministerului Justiției, clasele cursului de zi și fără frecvență înființându-se prin protocolul nr. 882 din 27 aprilie 1994, încheiat între ministerele sus citate, asupra căruia instanța nu s-a pronunțat. A precizat, de asemenea, recurenta că singurele instituții proprii de învățământ ale Ministerului Justiției sunt: Școala de formare și perfecționare a pregătirii agenților din A.N.P. Târgu Ocna și Centrul de formare și specializare a ofițerilor din A.N.P. Arad, ai căror absolvenți nu susțin nici un examen pentru a deveni agenți sau ofițeri de penitenciare, potrivit dispozițiilor legale.
Sub acest aspect, recurenta consideră că decizia Directorului general al A.N.P., nr. 30011 din 3 februarie 2005, o plasează în dublă discriminare, respectiv față de absolvenții aceleiași instituții de învățământ superior, curs de zi, care sunt angajați fără concurs sau examen și alta față de alți posibili concurenți din afara sistemului, care nu dețin suficiente cunoștințe pentru susținerea în condiții de egalitate de șanse a unui concurs, pentru motivul că nu au avut acces la acestea, la facultățile unde s-au pregătit.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 73 din 24 mai 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - A.N.P.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la 21 aprilie 2005, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției și A.N.P., să se dispună anularea deciziei Directorului general al A.N.P. nr. 3011 din 3 februarie 2005 și recunoașterea dreptului de a intra în Corpul ofițerilor, fără concurs sau examen de la data absolvirii cu diplomă de licență a Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" București, secția penitenciare, curs fără frecvență, precum și plata retroactivă a drepturilor salariale de la această dată în conformitate cu gradul profesional și funcția pe care trebuia să le primească.
Instanța de fond a reținut că reclamanta este agent la A.N.P. și în sesiunea din iulie 2004 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" București, la învățământul fără frecvență, potrivit adeverinței nr. 146 din 4 august 2004.
Pentru avansarea funcționarilor publici din sistemul A.N.P., într-o categorie superioară, potrivit art. 27 din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P., este necesar concursul în limita posturilor prevăzute în state de organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Instanța a mai reținut că și prin dispozițiile art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 2854 din 29 octombrie 2004, pentru aprobarea Regulamentului privind condițiile de participare, organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante și avansare, agenții care au absolvit studii superioare, au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii. Așa fiind, instanța de fond a concluzionat că din dispozițiile normative sus menționate, rezultă că trecerea din corpul agenților, în corpul ofițerilor în sistemul administrației penitenciare, se realizează numai prin concurs, în limita posturilor vacante, astfel încât acțiunea formulată de reclamantă, privind anularea deciziei nr. 30011 din 3 februarie 2005, a Inspectorului General al A.N.P. și recunoașterea dreptului de a intra în corpul ofițerilor, fără concurs sau examen, a plății retroactive a drepturilor salariale, a fost respinsă.
Verificându-se actele cauzei, în raport cu sentința atacată și motivele de recurs invocate, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul este neîntemeiat și va fi respins, hotărârea atacată fiind legală.
La data de 28 septembrie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P.
Potrivit art. 72 alin. (3) din această lege, "Cadrele militare preluate prin reorganizarea Direcției Generale a Penitenciarelor și unităților din subordinea acesteia se trec în rezervă în condițiile Legii nr. 80/1995, privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare și se numesc funcționari publici în sistemul administrației penitenciare".
întrucât odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004, reclamanta a dobândit statutul de funcționar public, nu este posibilă avansarea sa din corpul agenților, în corpul ofițerilor, fără concurs sau examen, deoarece, potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 293/2004, "avansarea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, într-o categorie superioară se realizează prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare, dacă cei în cauză îndeplinesc condițiile prevăzute de această lege".
Dispozițiile art. 47 din Metodologia privind organizarea și desfășurarea pregătirii profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2855/2004, se aplică numai absolvenților care nu au dobândit calitatea de funcționar public în sistemul administrației penitenciare.
Recurenta-reclamantă a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", la fără frecvență și a susținut examenul de licență la Academia de Poliție, în sesiunea iulie 2004. Deci, aceasta a devenit funcționar public definitiv, astfel încât nu poate fi considerată ca funcționar debutant încadrat fără concurs (Ordinul Ministerului Justiției nr. 2855/2004).
Susținerea este neîntemeiată, atât în raport cu dispozițiile legale sus citate, cât și în raport cu convenția O.I.M., privind discriminarea în domeniul forței de muncă a exercitării profesiei. în sensul acestei convenții, termenul de "discriminare" cuprinde "orice deosebire, excludere sau preferință fondată pe rasă, culoare, sex, religie, opinie politică, ascendență socială sau origine socială", ceea ce nu este cazul în speța de față, astfel de deosebiri nefiind prezente în cauză.
Instanța de fond s-a pronunțat în raport cu dispozițiile legale în vigoare, asupra netemeiniciei cererii invocate, astfel încât în mod corect s-a pronunțat sentința atacată, recursul fiind respins conform art. 312 C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 5170/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5171/2005. Contencios → |
---|