ICCJ. Decizia nr. 5167/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 6 septembrie 2004, reclamantul C.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Gorj, a solicitat anularea deciziei de revizuire nr. 4009 din 30 iunie 2004, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 21 iunie 1957 - 5 martie 1959 și 23 iunie 1961 - 12 august 1961.
în susținerea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 21 iunie 1957 - 5 martie 1959 a efectuat stagiul militar la U.M. 03753 București, ca muncitor necalificat, iar în perioada 23 iunie 1961 - 12 august 1961 a efectuat, de asemenea, stagiul militar la muncă. Totodată, reclamantul a depus la dosarul cauzei, decizia de revizuire contestată, copie a livretului militar și fișa de evidență de tip "A".
în întâmpinarea depusă la dosar, Casa Județeană de Pensii Gorj a arătat, în esență, că reclamantului nu îi poate fi recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, întrucât din documentele depuse rezultă că, în perioada 21 iunie 1957 - 5 martie 1959, a efectuat stagiul militar la U.M. 03753, care nu făcea parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, iar cea de-a doua perioadă pentru care se solicită acordarea drepturilor, respectiv 23 iunie 1961 - 12 august 1961, nu se încadrează în limitele perioadei prevăzute de Legea nr. 309/2002, respectiv 1950 - 1961.
Prin sentința civilă nr. 745 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.V., a modificat decizia de revizuire contestată, în sensul că a constatat faptul că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, și pentru perioadele 21 iunie 1957 - 5 martie 1960 și 23 iunie 1961 - 12 august 1961 și a obligat-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, să acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare, începând cu luna noiembrie 2002.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, potrivit livretului militar, în perioadele respective, reclamantul a fost "mână de lucru", cu mențiunea "bun serviciu, combatant neinstruit", astfel că nu a avut calitatea de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă. De asemenea, instanța de fond a reținut că în perioada respectivă, în afara detașamentelor muncii, denumite ca atare, au existat și unități militare în care tinerii satisfăceau stagiul militar la muncă. în același sens, s-a apreciat că noțiunea "stagiu militar" era impropriu folosită, pentru că cei înrolați, cum este și cazul reclamantului, nu avea armă, nu depuneau jurământ militar și erau "bun pentru serviciu militar, combatant neinstruit". Totodată, curtea de apel a reținut că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii, constituie o realitate și nu poate constitui o cauză de pierdere a drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002.
împotriva sentinței civile a curții de apel a declarat recurs, în termenul legal, Casa Județeană de Pensii Gorj, susținând că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond, pentru următoarele considerente:
- în perioada 21 iunie 1957 - 5 martie 1959, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 03753, care nu făcea parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum se prevede la art. 1 din lege;
- faptul că în livretul militar se menționează că reclamantul a fost folosit la muncă, poate conduce la concluzia că reclamantul a prestat activități de muncă în cadrul armatei române, iar nu în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ceea ce nu determină aplicarea regimului stabilit prin Legea nr. 309/2002;
- perioada 23 iunie 1961 - 12 august 1961 excede perioadei 1950 - 1961, prevăzută la art. 1 din lege.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și în raport cu dispozițiile incidente în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
în ceea ce privește primele două motive de recurs, acestea urmează a fi primite, întrucât textul art. 1 din lege, prin modalitatea de redactare, nu este de natură să permită realizarea unor interpretări străine de rațiunile avute în vedere de legiuitor, fiind evident faptul că beneficiul prevederilor legii se acordă numai cetățenilor români care au satisfăcut stagiul miliar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar nu și celor care au efectuat stagiul militar la unități aparținând Ministerului al Forțelor Armate din acea perioadă. A accepta teza contrară, însușită de instanța de fond, reprezintă o extrapolare a sferei de aplicare a Legii nr. 309/2002 în privința unor situații ce nu corespund intenției legiuitorului de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar nu în cadrul unităților militare.
Astfel, se constată că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 21 iunie 1957 - 5 martie 1959, lărgind, în mod greșit, sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002. în acest sens, este de menționat că și Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin Decizia nr. 213/2004, în sensul că drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă "o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite", respectiv "în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Cu referire la cel de-al treilea motiv de recurs, se constată că instanța de fond, în mod eronat a acordat reclamantului, beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 23 iunie 1961 - 12 august 1961, care nu se încadrează în limitele stabilite expres de art. 1 din lege, respectiv 1950 - 1961. Este de necontestat faptul că față de perioada stabilită expres de legiuitor, nu poate fi fundamentată și cu atât mai mult, primită nici un fel de interpretare de natură să se extindă perioada pentru care se acordă drepturile compensatorii, întrucât Direcția Generală a Serviciului Muncii a funcționat numai în perioada 1950 - 1961.
Față de cele arătate, a fost admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Gorj, casată sentința civilă atacată și, în fond, respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.V.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5166/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5154/2005. Contencios → |
|---|
