ICCJ. Decizia nr. 5174/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 19 aprilie 2005, reclamanta P.S., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 14.647/24 din 28 martie 2005, emisă de pârâtă, recunoașterea calității de refugiată și acordarea drepturilor corespunzătoare prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 22 decembrie 1943 - 6 martie 1945.
în susținerea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 22 decembrie 1943, în județul Tulcea, unde părinții săi se refugiaseră din luna septembrie 1940, depunând la dosar, situația de avere a tatălui său, S.N.A., astfel că se încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 975 din 24 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.S., a anulat hotărârea nr. 14.647/24 din 28 martie 2005, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat-o pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 22 decembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 18 martie 2004.
Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că familia reclamantei s-a refugiat în luna septembrie 1940, din Cadrilater - Bulgaria, în localitatea Tulcea - România, reclamanta născându-se în perioada de refugiu a părinților săi, respectiv la data de 22 decembrie 1943. Pe cale de consecință, instanța de fond a mai reținut că reclamanta, fiind născută în perioada de refugiu a familiei sale, a suferit aceleași consecințe de ordin material și moral vătămătoare, ca și ceilalți membri ai familiei sale.
împotriva sentinței civile a Curții de Apel București a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, în baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ., arătând că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, pe de o parte, reclamanta s-a născut la 3 ani de la refugiul părinților săi și în afara perioadelor prevăzute de Tratatul între România și Bulgaria semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, astfel că situația de avere depusă de reclamantă nu are nici o relevanță, iar, pe de altă parte, la data respingerii cererii, Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București nu a avut la dispoziție dovezi concludente.
Analizând recursul, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Este necontestat faptul că intimata-reclamantă P.S. s-a născut la data de 22 decembrie 1943, în localitatea Sarighiol de Deal, județul Tulcea, localitate în care părinții săi, A.S. și D.S., se refugiaseră din Bulgaria, ca urmare a Tratatul între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
Ceea ce se contestă de către recurenta-pârâtă, este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în perioada de refugiu a părinților, iar nu înainte sau în timpul refugiului.
în această privință, în mod corect, instanța de fond a reținut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Or, curtea de apel, în mod întemeiat, a apreciat că reclamanta a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii de ordin material și moral pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului, a cărui dovadă a fost făcută în conformitate cu prevederile art. 4 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin situația de avere eliberată de Arhivele Naționale.
Nu poate fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul că la momentul respingerii cererii formulate de P.S., Comisia de specialitate a Casei de Pensii a municipiului București nu a avut la dispoziție dovezi concludente, întrucât instanța de fond s-a pronunțat pe baza acelorași documente prezentate și Casei de pensii, respectiv documentele de identitate ale reclamantei și situația de avere eliberată de Arhivele Naționale, în privința căreia intimata-reclamantă a opinat, prin motivele de recurs, că nu prezintă nici o relevanță, având în vedere data nașterii reclamantei.
Față de cele arătate, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 975 din 24 mai 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5177/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5170/2005. Contencios → |
|---|
