ICCJ. Decizia nr. 5180/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 martie 2005, la Tribunalul Călărași, reclamanta R.A. G.C.L. Oltenița a solicitat anularea actului administrativ nr. 4096 din 24 februarie 2005, prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Oltenița a soluționat contestația sa la executarea silită dispusă prin nota de constatare nr. 34785 din 29 decembrie 2004, anularea actului administrativ prin care aceeași pârâtă a efectuat compensarea din oficiu pentru suma de 5.186.067.843 lei și întoarcerea executării silite, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. civ., prin restituirea sumei pentru care s-a efectuat nelegal compensarea.
Tribunalul Călărași a pronunțat sentința civilă nr. 363 din 17 mai 2005, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a considerat că, deși actul contestat a fost întocmit de o autoritate publică locală, suma pentru care s-a dispus compensarea, depășește valoarea de 5 miliarde lei și potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială de a judeca pricina aparține curții de apel.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și prin sentința civilă nr. 1232 din 23 iunie 2005, a admis excepția, a declinat competența în favoarea Tribunalului Călărași și pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit, a înaintat dosarul la înalta Curte de Casație și Justiție.
Hotărârea Curții de Apel București s-a întemeiat pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., care prevăd competența tribunalului pentru a soluționa în primă instanță, cererile și acțiunile privind actele întocmite de autoritățile publice locale și județene.
învestită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a stabilit competența, Tribunalului Călărași, pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de R.A. G.C.L. Oltenița are ca obiect principal anularea actelor administrative, prin care Administrația Finanțelor Publice a municipiului Oltenița, ca serviciu public deconcentrat, a compensat creanțe fiscale pentru suma de 5.186.067.843 lei și a soluționat contestația reclamantei privind operațiunea de compensare.
Actele administrative contestate au, deci, ca obiect, stingerea unor obligații fiscale prin compensare, până la concurența sumei de 5.186.067.843 lei, dar și soluția dată contestației formulată de reclamantă.
Calea administrativă de atac a contestației a fost soluționată de către organul fiscal emitent, potrivit art. 178 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, care prevede această competență în cazul contestării altor acte administrative fiscale, decât cele care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale sau debite accesorii ale acestora.
în consecință, se constată că în procedura administrativă, competența organelor fiscale de a soluționa contestația, a fost stabilită în raport cu obiectul actului administrativ fiscal, și nu după criteriul valorii sumei contestate care, fiind mai mare de 5 miliarde lei, ar fi determinat competența ierarhică a Ministerului Finanțelor Publice de a se pronunța prin decizie.
Tribunalul Călărași a considerat greșit că în cauză normele de competență materială după calitatea autorității publice emitente a actului administrativ sunt în concurs cu normele de competență după valoarea obiectului litigiului, fără a avea în vedere că în procedura administrativă s-a stabilit că organul fiscal emitent este competent să soluționeze calea de atac a contestației, indiferent de cuantumul sumei pentru care s-a efectuat compensarea.
Tribunalul, competent să judece acțiunea de anulare a celor două acte întocmite de un serviciu public deconcentrat, a considerat greșit că este determinant criteriul competenței materiale după valoarea litigiului, care s-ar aplica numai în cazul necompetenței funcționale a organului fiscal emitent, ceea ce nu se poate constata decât prin judecarea pricinii de către instanța sesizată de recurentă, cu respectarea normelor procedurale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd și competența curților de apel de a soluționa în primă instanță, litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, nu sunt incidente în cauză, pentru că reclamanta a contestat alte acte administrative fiscale pentru întocmirea cărora Codul de procedură fiscală, ca lege specială, a recunoscut competența unei autorități publice locale.
Pentru considerentele expuse, Curtea a stabilit că Tribunalul Călărași este competent să judece pricina în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5172/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5175/2005. Contencios → |
|---|
