ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 3 martie 2003, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Ministerul de Interne și N.A., funcționar al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, solicitând să fie anulată nota-raport nr. D.3/S 1/10815 din 4 ianuarie 2002, să i se recunoască dreptul la trecerea în rezervă, în baza art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 și art. 44 pct. 1 din Legea nr. 138/1999 și să fie obligați pârâții la plata de daune, în sumă de 72.000.000 lei, reprezentând ajutorul bănesc cuvenit, conform art. 84 din Legea nr. 56/1992, modificată și completată prin O.U.G. nr. 80/1999.
Pârâții Ministerul de Interne și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivând că actul administrativ a cărui anulare s-a cerut, este un act preparator, care nu produce prin el însuși efecte juridice.
Curtea de Apel Iași a pronunțat sentința nr. 98/CA din 17 iunie 2003, prin care a admis excepția invocată de pârâți și a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamant.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a considerat că nota-raport nu poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ, deși acest act nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 2 din Legea nr. 29/1990, ca fiind exceptate de la controlul judecătoresc.
Prin decizia nr. 569/2004, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, recursul a fost anulat ca netimbrat.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, reclamantul, arătând că a achitat taxa de timbru, de 17.000 lei și timbrul judiciar, de 1500 lei, conform chitanței depuse la dosar.
Verificând cauza, Curtea a constatat că cererea este fondată și se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
La dosarul instanței de recurs se află depusă în copie xerox, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
în baza principiului rolului activ, instanța avea obligația de a-l cita pe recurent, cu mențiunea de a depune în original dovada achitării taxei de timbru. Cum acest lucru nu s-a realizat, în mod greșit recursul a fost anulat ca netimbrat, întrucât existau indicii evidente privind satisfacerea taxei de timbru.
în dosarul privind contestația în anulare, S.V. a depus în original, chitanța privind plata taxei de timbru pentru recurs.
Pe cale de consecință, contestația în anulare va fi admisă, decizia instanței de recurs va fi desființată și se va rejudeca recursul declarat de reclamant.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
în mod corect instanța de fond a reținut că Nota-raport nr. D3/S1/10815 din 4 ianuarie 2002 reprezintă o propunere de modificare a Ordinului S/361.159 din 18 iulie 2001, de trecere în rezervă a reclamantului. Fiind un act preparator, emis în procedura prealabilă de întocmire a actului administrativ (ordinul de trecere în rezervă), acesta nu poate fi atacat separat de actul final. Numai ordinul de trecere în rezervă reprezintă actul administrativ de autoritate care determină raporturi de drept administrativ între emitentă și petent; numai acel act poate fi atacat în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 460/2005. Contencios → |
|---|
