ICCJ. Decizia nr. 499/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2001, reclamanta P.Z. a chemat în judecată pe pârâții Prefectul județului Mureș și Ministerul Administrației Publice, solicitând să se constate nelegalitatea Ordinului nr. 315 din 16 iulie 2001, prin care Prefectul județului Mureș a modificat unilateral raportul său administrativ, schimbându-i salarizarea și funcția publică deținută, precum și nelegalitatea Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001, prin care F.P. a fost numit în funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 6 din 21 ianuarie 2002, a respins acțiunea pentru anularea Ordinului nr. 421/2001 și a declinat competența privind cererea de suspendare a Ordinului nr. 315/2001 și plata de daune morale și materiale, în favoarea Tribunalului Brașov.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 349 din 29 ianuarie 2003, a admis recursul declarat, a casat în parte sentința și a trimis cauza, aceleași instanțe, pentru rejudecarea cererilor de anulare a Ordinului nr. 421 din 5 iulie 2001 și de acordare a daunelor morale și materiale.
După rejudecare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 241 din 21 octombrie 2003, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta P.Z., a anulat Ordinul nr. 421 din 5 iulie 2001, emis de Ministerul Administrației și Internelor, care a fost obligat să-i plătească reclamantei, suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, pârâții F.P. și Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în recursul său, F.P. a susținut în esență legalitatea ordinului contestat de reclamantă, lipsa unui interes legitim al acesteia, în promovarea acțiunii și inexistența vătămării unui drept recunoscut de lege.
Ministerul Administrației și Internelor în recursul său, susține că ordinul în cauză a fost emis în temeiul actelor normative în vigoare la data respectivă și ca urmare a rezultatelor concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de Secretar general al Prefecturii județului Mureș și că instanța și-a depășit atribuțiile, anulând un ordin privind numirea unei persoane într-o funcție publică, urmare a organizării unui concurs.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Reclamanta-intimată P.Z. a fost numită în funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș, prin Ordinul nr. 372 din 14 septembrie 2000, iar prin Ordinul nr. 318 din 2 mai 2001, al Ministerului Administrației Publice, a fost eliberată din funcție, pentru refuzul participării la testul profesoral.
La data de 5 iulie 2001 a fost emis Ordinul nr. 421, prin care în funcția de Secretar general al prefecturii a fost numit F.P.
Prin Ordinul nr. 315 din 16 iulie 2001, reclamanta a fost trecută pe funcția de consilier juridic.
Prin sentința civilă nr. 151 din 28 iunie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat Ordinul nr. 291 din 10 aprilie 2001, Ordinul nr. 318 din 2 mai 2001 și Ordinul nr. 364 din 30 mai 2001, emise de Ministerul Administrației Publice, pentru organizarea testului profesoral în perioada 24 - 25 aprilie 2001, pentru eliberarea reclamantei din funcția de Secretar general al Prefecturii județului Mureș și pentru organizarea la 29 iunie 2001, a concursului de ocupare a funcției vacante de Secretar general, dispunându-se reintegrarea reclamantei în funcție, cu plata drepturilor bănești ce i se cuveneau.
Prin decizia nr. 1704 din 30 aprilie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, această sentință a rămas definitivă și irevocabilă.
Reclamanta a contestat legalitatea Ordinului nr. 421/2001, prin care pe postul deținut anterior de ea a fost numit prin concurs F.P., întrucât la data acestei numiri, Ordinul nr. 364/2001, de organizare a concursului, fusese anulat prin sentința civilă nr. 151 din 28 iunie 2001, reclamanta-intimată avea legitimarea procesuală activă, dovedind că este titulara funcției de conducere, pentru ocuparea căreia a fost organizat concursul din 29 iunie 2001.
Așadar, funcția de secretar general nefiind vacantă, nu se putea organiza concurs pentru ocuparea acesteia, în circumstanțele menționate.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursurile declarate de pârâți au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 518/2005. Contencios → |
|---|
