ICCJ. Decizia nr. 435/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 808 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația C.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a dispus suspendarea executării tuturor dispozițiilor care se referă la distribuitorii prin cablu, din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 143/2003, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. 1538/2003, al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
S-a constatat, astfel, că decizia nr. 5 din 14 mai 2002, prin care Oficiul Român pentru Drepturile de autor obliga părțile să negocieze înainte de împlinirea termenului legal stabilit prin art. 131 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, a fost anulată, ca nelegală, prin decizia nr. 1571/2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
în ce privește prejudiciul iminent s-a arătat că prin aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 143/2003, în cazul în care nu s-ar plăti remunerațiile stabilite conform tabelului nr. 3 pct. 4 din Anexa nr. 1 la hotărârea de guvern, aceasta constituie contravenție și este sancționată cu amendă între 100 milioane lei și 500 milioane lei.
în termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României.
Recurentul a precizat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea corectă a legii, mai exact a prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, care conține condiții restrictive de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ. în contextul în care nu există dovezi ale producerii unei pagube iminente și nici ale legăturii de cauzalitate între această pagubă și adoptarea actului administrativ, cererea de suspendare a H.G. nr. 143/2003, apare, în opinia recurentului, ca inadmisibilă.
Examinând sentința atacată, în raport cu această critică și în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu există motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunțate de secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cel ce se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ, poate cere anularea acestuia (art. 1 din lege), iar în "cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente", poate cere în temeiul art. 9 din lege, suspendarea executării actului administrativ, "până la soluționarea acțiunii" (n.n. - acțiune în anulare).
Instanța fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 9 din actul normativ enunțat și apreciind că sunt întrunite cumulativ condițiile mai înainte arătate, a dispus suspendarea executării tuturor dispozițiilor care se referă la distribuitorii prin cablu din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 143/2003, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. 1538/2003, aflat pe rolul aceleiași curți.
Suspendarea dispusă operează, așadar, numai până la soluționarea definitivă a acțiunii ce are ca obiect anularea H.G. nr. 143/2003.
Or, prin sentința civilă nr. 299 din 16 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1538/2003, Curtea de Apel București a soluționat definitiv acțiunea în anulare, pe care a admis-o în parte, dispunând anularea poziției "anul 2002: 0,7% lunar" din Tabelul nr. 3 - Distribuitori prin cablu, de la pct. 4 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 143/2003.
în aceste condiții, recursul apare ca nefondat și a fost respins în consecință, în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1230/2005. Contencios → |
|---|
