ICCJ. Decizia nr. 613/2005. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 29 martie 2004, Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 626/R din 24 iunie 2003, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, arătând că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, fiind vădit netemeinică.
Prin acțiunea formulată, SC C.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, anularea deciziei nr. 1048 din 23 septembrie 2002, prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 871 din 8 iulie 2002, care a reținut, în sarcina reclamantei, obligația de plată a sumei de 2.075.254.444 lei, reprezentând T.V.A., aferentă ratelor de leasing și majorări de întârziere.
Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 18 din 2 aprilie 2003, a admis, în parte contestația, a anulat în parte, actele de control financiar contestate, a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 2.075.254.444 lei T.V.A. și le-a menținut pentru suma de 52.253.248 lei, reprezentând majorări de întârziere.
S-a reținut în esență, că greșit organele fiscale au calculat în sarcina reclamantei, suma de 1.210.448.587 lei, cu titlu de T.V.A. aferent plăților externe, în condițiile în care aceasta avea de recuperat de la stat, suma de 2.835.900.787 lei. în privința majorărilor de întârziere, s-a apreciat că acestea, sunt datorate, în cuantum de 52.253.248 lei, deoarece societatea importatoare a plătit T.V.A., dar după data de 25 ale lunii.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 626/R din 24 iunie 2003, a admis recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila și a casat sentința instanței de fond, în sensul respingerii contestației formulate.
Instanța de control judiciar a reținut că organele de control fiscal au aplicat corect prevederile legale, deoarece contestatoarea avea obligația achitării T.V.A. și nu beneficia de scutiri, câtă vreme a efectuat operațiuni de leasing, în calitate de societate importatoare. în plus, din actele contabile rezultă că aceasta a optat pentru compensarea T.V.A. de rambursat, din luna precedentă cu obligația de plată curentă, astfel încât trebuia să achite această taxă pentru operațiunile de leasing, corespunzătoare sumelor și termenelor de plată, prevăzute în contractele încheiate cu locatorii din străinătate și nu putea beneficia de scutiri.
Procurorul general, prin recursul în anulare declarat, a susținut că decizia nr. 626/R din 24 iunie 2003, a Curții de Apel Galați, a fost pronunțată cu încălcarea esențială a prevederilor art. 25 pct. b lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 547/2001 și a prevederilor art. 2 pct. 1.4. din H.G. nr. 512/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 3/1992, referitoare la T.V.A., totodată decizia fiind și vădit netemeinică.
Din actele dosarului rezultă că în perioada aprilie 1999 - februarie 2000, SC C.T. SRL Brăila a avut în derulare, 11 contracte de leasing financiar extern. în cadrul contractului de leasing extern și de import, potrivit O.G. nr. 3/1992, cu completările și modificările ulterioare, facturile emise de furnizorii externi, conțin T.V.A.
Ca atare, contestatoarea era obligată să achite această taxă, fie la scoaterea bunurilor din vamă, fie odată cu plata ratelor stabilite în contractele de leasing sau la termenele ratelor, prevăzute în contract.
Organele de control fiscal, prin actele de control financiar, au reținut că SC C.T. SRL Brăila, nu a achitat T.V.A., aferentă contractelor încheiate cu locatorii din străinătate.
Expertiza contabilă întocmită de experții P.A. și S.I. a concluzionat că toți agenții economici, plătitori de T.V.A., beneficiază de deducerea T.V.A., chiar în condițiile în care nu au achitat parțial sau total facturile în cazul importurilor de leasing.
T.V.A., de plată sau de rambursat, în luna curentă, era egală cu T.V.A., de plată sau de rambursat, de la bugetul de stat, din luna precedentă.
Ca atare, la termenul de depunere a deconturilor de T.V.A., respectiv 25 ale lunii următoare, contestatoarea, nu mai avea obligația de a achita T.V.A., pentru plățile externe de leasing, încât suma stabilită de organele de control, nu are temei legal.
Așadar, legal instanța de fond a anulat actele de control financiar atacate, în privința T.V.A. și majorărilor de întârziere, aferente ratelor de leasing, potrivit O.G. nr. 3/1992 și O.U.G. nr. 17/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 547/2001, precum și Normelor de aplicare a acestor acte normative, din care rezultă că furnizorul de mărfuri ori servicii calculează T.V.A., o înscrie în facturile fiscale și decontul lunar, ca fiind T.V.A. colectată, respectiv datorată bugetului de stat, iar clientul, care primește marfa sau serviciile, înscrie în decontul lunar, T.V.A., ca fiind deductibilă.
Instanța de recurs ignorând dispozițiile legale privitoare la T.V.A., aplicabile cauzei și în contradicție cu probele administrate, a pronunțat o hotărâre esențial nelegală, reținând că agentul economic avea obligația de plată a T.V.A., pentru operațiunile de leasing, nefiind scutit de plata anticipată a acesteia, la nivelul plăților externe.
Instanța de recurs a reținut greșit că reclamanta s-a considerat și furnizor și cumpărător, în privința leasing-ului extern, făcând, în mod eronat, aplicarea prevederilor art. V pct. 17 din O.G. nr. 36/2003, deși întrucât ele au intrat în vigoare la data de 30 ianuarie 2003, nu sunt aplicabile cauzei, întrucât perioada supusă controlului este aprilie 1999 - februarie 2002, când actele normative aplicabile sunt O.G. nr. 3/1992 și O.U.G. nr. 17/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 547/2001, privind T.V.A., precum și Normele de aplicare a acestora.
Pe de altă parte, conform pct. 22 lit. d) din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 686/1999, privitoare la scutirea societăților comerciale importatoare în regim de leasing, de achitarea anticipată a T.V.A., în cazul în care, decontul din luna precedentă s-a închis, cu T.V.A. de rambursat, de la bugetul statului.
întrucât societatea contestatoare desfășura activitate de import, în regim de leasing, era scutită de plata anticipată a T.V.A., la nivelul plăților externe, datorită faptului că avea T.V.A. de rambursat, din luna precedentă, potrivit pct. 7.3 din H.G. nr. 512/1998. Eronat, prin decizia nr. 626/R din 24 iunie 2004, a Curții de Apel Galați, s-a reținut că reclamanta a invocat că este scutită de plata T.V.A., aferentă ratelor de leasing, cât timp ea putea opta numai pentru compensare, încât și sub acest aspect soluția instanței de recurs este greșită.
Ca atare, contestatoarea, societate importatoare, datora numai majorările de întârziere în sumă de 52.253.248 lei, întrucât a plătit T.V.A. după data de 25 ale lunii.
Așa fiind, prin admiterea recursului în anulare, s-a casat decizia nr. 626/R din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ și s-a respins recursul declarat de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Brăila, împotriva sentinței civile nr. 18 din 2 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 555/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 542/2005. Contencios → |
|---|
