ICCJ. Decizia nr. 555/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 27 martie 2003, reclamanții Consiliul Local al sectorului 1 București și Administrația Piețelor sectorului 1 au chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC G. SA, solicitând anularea parțială a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.07 nr. 2808 din 2 septembrie 2002 și M.07 nr. 2790 din 25 iulie 2002, emise de primul pârât, în favoarea societății comerciale pârâte, cu privire la suprafețele de 1483 mp și, respectiv, 149 mp, pe care sunt construite magazinele situate în Piața Matache, și respectiv, cel din Piața 16 Februarie.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că societatea pârâtă nu deține un titlu valabil asupra acestor spații, aflate în administrarea reclamantei Administrația Piețelor sectorului 1, care este o instituție publică de specialitate, aflată în subordinea Consiliului Local al sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr. 1585 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au formulat acțiunea, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, calculat de la data luării la cunoștință a actelor administrative atacate.
Astfel, deși reclamanții cunoșteau existența și conținutul certificatelor de atestare, încă din 18 noiembrie 2002, data formulării unei prime acțiuni pentru anularea acestor înscrisuri, au formulat plângerea prealabilă adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, de-abia la 26 februarie 2003, după împlinirea termenului de 30 de zile.
împotriva sentinței au declarat recurs, reclamanții Consiliul Local al sectorului 1 București și Administrația Piețelor sectorului 1, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanții au arătat că instanța a admis în mod greșit excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, acest termen având doar caracter de recomandare.
Depășirea acestui termen nu afectează dreptul persoanelor vătămate în drepturile lor printr-un act administrativ, de a se adresa instanței de contencios administrativ, în cadrul termenului de un an, care a fost respectat în cauză.
De asemenea, reclamanții au arătat că instanța a procedat în mod greșit, reținând că aducerea la cunoștință a unui act echivalează cu o "comunicare", caz în care trebuie respectat termenul de 30 de zile.
întrucât reclamanții nu erau beneficiarii certificatelor de atestare care nu le-au fost comunicate, unicul termen pe care erau obligați să-l respecte, era cel de un an de la data emiterii actelor, pe care l-au respectat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, cel care se consideră vătămat, este obligat să adreseze plângerea prealabilă administrativă, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul contestat.
Cum în cauza de față actele nu au fost comunicate reclamanților, termenul de 30 de zile se calculează de la data când aceștia au luat cunoștință, pe orice cale, de existența certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Din actele dosarului rezultă că reclamanții, astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond, aveau cunoștință despre cele 2 certificate de atestare, la data de 18 noiembrie 2002, când au introdus la Curtea de Apel București, prima acțiune de anulare a acestor acte administrative, ce a format obiectul dosarului nr. 1867/2002.
De altfel, în cauza de față, acțiunea având același obiect și aceeași motivare, a fost formulată de reclamanți, după ce, în primul litigiu, prin sentința civilă nr. 83 din 29 ianuarie 2003, li s-a respins cererea, pentru lipsa plângerii prealabile.
în aceste împrejurări, se constată că, într-adevăr, reclamanții au exercitat procedura administrativă, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, adresându-se Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, de-abia la 26 februarie 2003.
Neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul legal afectează însuși exercițiul acțiunii în justiție și, deci, admisibilitatea cererii în contencios administrativ, care nu poate fi soluționată în lipsa exercitării plângerii administrative, condiție sine qua non a promovării acțiunii.
Cât privește caracterul termenului de 30 de zile, acesta nu este de recomandare, ci un termen de prescripție, susceptibil de a fi suspendat ori întrerupt.
Cum, însă, în cauză nu s-au invocat și nu subzistă vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de 30 de zile, s-a reținut în mod întemeiat neefectuarea procedurii administrative prealabile, prin depășirea termenului legal.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 556/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 613/2005. Contencios → |
|---|
